Pe măsură ce accesul la Telegram devine tot mai instabil în teritoriile ocupate de Rusia, comunicarea dintre ucraineni și rudele lor se fragilizează vizibil. Pentru mulți, populara aplicație de mesagerie a rămas principalul canal de legătură, însă acum apelurile se întrerup, iar mesajele ajung cu întârziere sau deloc, pe fondul restricțiilor tot mai dure impuse de Moscova.
„Singurul canal de comunicare, pe cale să dispară”
„Practic, acesta era singurul canal de comunicare cu rudele”, a declarat Maria, a cărei familie se află în Donetsk, oraș aflat sub ocupație rusă. Situația s-a degradat rapid în ultimele luni, odată cu intensificarea eforturilor rusești de a prelua controlul total asupra infrastructurii digitale. E drept că nu doar Telegram este vizată. Platforme precum WhatsApp și Instagram sunt deja sever restricționate, în timp ce Viber, Signal, Discord sau Facebook Messenger sunt în mare parte blocate, funcționând doar intermitent, chiar și cu VPN.
Numai că Telegram era ultima redută pentru mulți. Acum, chiar și aceasta a devenit nesigură. „Îl blochează și apoi îl repun în funcțiune”, spune Maria, descriind instabilitatea serviciului. Comunicarea a ajuns să fie un proces unilateral și plin de incertitudine. „În acest moment, singura modalitate de a comunica este dacă ei mă sună pe mine. Eu nu îi pot apela”, a adăugat ea.
În martie, au apărut informații că autoritățile ruse ar fi luat în calcul blocarea completă a platformei de la 1 aprilie, descriind-o drept un risc de securitate. Deși blocajul total nu s-a materializat, accesul rămâne un coșmar, variind de la o regiune la alta. În paralel, autoritățile promovează alternative locale, cum ar fi aplicația MAX, susținută de stat. V-ați gândit vreodată cum ar fi să nu mai puteți vorbi deloc cu cei dragi? Pentru mulți, acest scenariu devine o realitate. „Dacă Telegram dispare, comunicarea devine imposibilă. Nu știu ce vom face atunci”, a concluzionat Maria.
De la blocaje la un „lagăr digital”
Experții în securitate cibernetică avertizează că Rusia nu se limitează doar la a bloca anumite site-uri sau aplicații. Strategia este mult mai complexă și vizează restructurarea fundamentală a modului în care funcționează internetul în teritoriile ocupate.
„Nu schimbă cablurile, ci rutele”, a explicat Mikita Kniș, specialist în securitate cibernetică. tot traficul de internet este redirecționat prin infrastructura controlată de statul rus, unde poate fi filtrat și monitorizat. Dacă inițial se folosea un sistem de tip „listă neagră” (blocând anumite platforme), acum se trece la un model de „listă albă”, unde doar serviciile aprobate explicit de Moscova mai sunt accesibile. Kniș descrie acest sistem drept un „lagăr digital”.
„Imaginează-ți o clădire cu multe uși, iar acum a rămas una singură, care duce spre Moscova”, a spus el. Și instrumentele de ocolire a cenzurii, precum VPN-urile, sunt vizate. Ministrul rus al dezvoltării digitale, Maksut Șadaev, a declarat că guvernul vrea să reducă utilizarea lor. „Dacă VPN-ul nu este pe lista aprobată, pur și simplu nu se conectează”, a explicat Kniș.
Iar sistemul rus de interceptare SORM (un acronim pentru Sistemul de Măsuri Operative de Investigație) oferă serviciilor de securitate acces direct la datele care circulă prin rețele. „Dacă cineva se conectează fără VPN, sistemul poate vedea tot: cine este și ce accesează”, a adăugat specialistul. Chiar dacă mesajele sunt criptate, metadatele – cine cu cine comunică și când – rămân complet vizibile.
Autocenzură și frica de monitorizare
În aceste condiții, locuitorii din zonele ocupate își adaptează comportamentul pentru a supraviețui și a evita suspiciunile. Olena, care ține legătura cu părinții săi, spune că oamenii se pregătesc deja pentru ce e mai rău. „Oamenii se pregătesc deja pentru dispariția Telegram”, afirmă ea, precizând că mulți au început să instaleze VPN-uri și aplicații alternative, deși eficiența acestora scade.
Riscurile sunt ridicate.
Telefoanele sunt verificate frecvent la punctele de control, iar orice conținut considerat a avea legătură cu Ucraina poate duce la interogatorii sau chiar detenții. Așa se naște autocenzura. „Discutăm doar lucruri obișnuite. Nimic politic, pentru că totul este monitorizat”, a spus Olena. Oamenii șterg în mod regulat istoricul apelurilor și mesajele. „Totul se șterge. Rămân doar lucruri neutre”, explică ea.
Un proiect pe termen lung al Kremlinului
Dincolo de cifre și tehnologie, restricțiile fac parte dintr-o strategie politică mult mai amplă. Analiștii sunt de părere că Moscova folosește controlul informațional ca pe o armă pentru a-și consolida puterea și a rupe legăturile dintre locuitorii din teritoriile ocupate și restul Ucrainei.
„Kremlinul vede controlul informației ca pe un instrument de supraviețuire a regimului”, a declarat Ryhor Nizhnikau, expert în Rusia la Institutul Finlandez de Afaceri Internaționale. În zonele ocupate, acest control este aplicat mult mai agresiv, tocmai pentru a limita accesul la surse alternative de știri și pentru a cimenta controlul politic și social.
Deși există nemulțumiri, este puțin probabil ca aceste politici să fie inversate. „Este un proiect pe termen lung”, a spus Nijnikau. Concluzia sa este sumbră: „Și va continua să se intensifice.”
