Spitalul de 1 miliard de lire – Poliția investighează 6 decese, inclusiv 3 copii

Dezvăluirile, apărute în The Mail on Sunday, aruncă totul în aer. După șase ani în care au negat totul, șefii spitalului Queen Elizabeth University Hospital (QEUH) au cedat. Au recunoscut în sfârșit: apa contaminată a fost, cel mai probabil, sursa infecțiilor grave la tinerii bolnavi de cancer. Această mărturisire târzie a declanșat o anchetă penală masivă.

„Spitalul Groazei”: Cine sunt victimele?

Lista oficială a deceselor investigate este pur și simplu sfâșietoare. Trei adulți. Trei copii. În spatele fiecărui nume stă o tragedie și o familie care de ani de zile vrea un singur lucru: răspunsuri.

Milly Main avea 10 ani și era în remisie de leucemie. A murit în august 2017. Motivul? Cateterul său a fost infectat cu Stenotrophomonas maltophilia, o bacterie legată direct de apa din spital. Alături de ea, pe lista anchetatorilor se află Gail Armstrong, 73 de ani, răpusă în 2019 de cryptococcus – o infecție asociată cu excremente de păsări – și Tony Dynes, 65 de ani, care a pierdut lupta în 2021 după ce a contractat nu una, ci două infecții: aspergillus și aceeași bacterie care a ucis-o pe Milly.

Lista continuă cu Andrew Slorance, un consilier guvernamental de 49 de ani mort în 2020 din cauza aspergillus, un băiat de 10 ani (decedat în 2018) și un copil de doar 3 ani (decedat în 2017).

„Văduvele invizibile” și lupta pentru adevăr

Cifrele sunt reci. Dramele din spatele lor, nu. Soțiile lui Tony Dynes și Andrew Slorance se autointitulează „văduvele invizibile” ale acestui scandal. Ambele au aflat despre infecțiile fatale abia după ce soții lor muriseră. O simplă coincidență? Puțin probabil.

Maureen Dynes, soția lui Tony, a aflat abia post-mortem că acesta avusese Stenotrophomonas maltophilia, exact bacteria care a ucis-o și pe Milly Main. „Mă simt de parcă sunt cazuri uitate, în special cele ale adulților care au murit și ale celor care au luat infecții despre care familiile cred că sunt legate de problemele de ventilație”, a declarat ea. Teama ei cea mai mare? Că alte familii și-au pierdut apropiații fără să știe adevărul. „Mă bântuie gândul că sunt și alți oameni care au contractat aceste infecții și au murit, iar familiile lor încă nu știu.”

Maureen a găsit un sprijin în Louise Slorance. Povestea ei este la fel de tragică, aflând că soțul ei fusese tratat pentru aspergillus abia după ce acesta a murit.

Apă contaminată și ventilație defectă? Ipotezele anchetatorilor

Anchetatorii merg pe două piste clare. Prima ține de apa contaminată cu bacterii ca Stenotrophomonas. Aici, spitalul a făcut un pas mic. A admis o legătură „probabilă”, dar numai pentru copiii infectați între 2016 și 2018. Despre adulți sau alte perioade? Tăcere totală.

A doua pistă, susținută de familii, duce la sistemul de ventilație. Infecțiile cu aspergillus (un mucegai din praf) și cryptococcus (legat de excremente de porumbei) ar indica probleme grave de ventilație într-o clădire teoretic nouă. Consiliul de sănătate nu a recunoscut încă nimic pe acest front.

O luptă contra-cronometru pentru dreptate

Procuratura confirmă oficial: moartea lui Tony Dynes este al șaselea caz legat de spitalul QEUH sub investigație. „Ancheta este în desfășurare, iar familia va fi ținută la curent cu orice evoluție semnificativă”, a transmis un purtător de cuvânt. Doar vorbe, pentru niște familii care simt cum fiecare zi face dreptatea tot mai îndepărtată.

Louise Slorance e convinsă că ancheta publică a fost doar o tactică a spitalului „să câștige timp”, făcând aproape imposibil pentru alte familii să obțină dovezile necesare. „Nu ai cum să obții probe de țesut, te bazezi exclusiv pe altcineva care să fie de acord să se uite la dovezi și să-ți dea un răspuns bazat pe probabilități”. Timpul se scurge.