Verdict șocant după 20 de ani – a 58-a generație de clone a murit la naștere

Visul clonării infinite, spulberat

Studiul extensiv contrazice direct noțiunea, mult timp acceptată, că clonele sunt copii identice ale donatorului original și demontează ideea că tehnologia actuală de clonare ar putea fi susținută la nesfârșit fără efecte adverse. „Nimeni nu a mai continuat vreodată re-clonarea pentru atât de mult timp. din acest motiv, este pentru prima dată când am descoperit că re-clonarea repetată atinge în cele din urmă limitele sale”, a declarat Teruhiko Wakayama, biolog specializat în dezvoltare la Universitatea din Yamanashi și autor principal al cercetării publicate marți în jurnalul Nature Communications.

Mutații de trei ori mai multe

La prima vedere, procesul părea un succes. Primele 25 de generații nu au prezentat semne exterioare de probleme. Numai că, la nivel genetic, lucrurile stăteau puțin diferit. „S-a crezut cândva că clonele sunt identice cu originalul, dar a devenit clar prin acest studiu că mutațiile apar la o rată de trei ori mai mare decât la puii născuți prin împerechere naturală”, a explicat Wakayama.

Cercetătorii au comparat procesul cu fotocopierea repetată a unei imagini. Prima copie pierde puțin din calitate, a doua copie (a copiei) și mai mult, iar după zeci de repetări, imaginea finală este foarte diferită de original. E drept că în 2013, echipa publicase rezultate optimiste. „La acel moment, am concluzionat că re-clonarea ar putea probabil continua la nesfârșit. Totuși, în acel studiu, nu am examinat secvențele genetice. Ne-am continuat cercetarea pentru încă 13 ani și, ca rezultat, am descoperit că concluzia noastră anterioară era incorectă – adică, există o limită pentru re-clonare”, a recunoscut Wakayama.

De la fertilitate la anomalii cromozomiale

Cum s-au manifestat, până la urmă, aceste probleme genetice? Pentru a evalua fertilitatea, clonele au fost împerecheate cu șoareci masculi obișnuiți. Până la a 20-a generație, femelele clonate nășteau aproximativ 10 pui per fătare, la fel ca femelele normale. Dar, ulterior, numărul puilor a început să scadă, reflectând acumularea de mutații.

Iar problemele s-au agravat. Începând cu a 27-a generație, au apărut mutații dăunătoare la scară largă, inclusiv anomalii cromozomiale, cum ar fi pierderea unei copii a cromozomului X (la mamifere, femelele poartă doi cromozomi X). „În clonare, toate genele sunt transmise generației următoare, ceea ce înseamnă că și toate genele defecte sunt transmise”, a punctat Wakayama.

Cifrele vorbesc de la sine.

„Deoarece toate aceste mutații continuă să se acumuleze, mamiferele nu își pot susține specia prin clonare. Acest studiu a dezvăluit unul dintre motivele pentru care mamiferele, spre deosebire de plante și animale inferioare, nu își pot menține specia prin clonare”, a mai spus cercetătorul.

O tehnologie ajunsă la limită

Tehnica folosită, numită transfer nuclear, este aceeași care a dus la crearea oii Dolly în 1996 și a șoarecelui Cumulina în 1998. Procesul implică transferul nucleului unei celule donatoare într-un ovul căruia i s-a eliminat propriul nucleu. Si totusi, în ciuda succesului inițial, dezamăgirea este mare în rândul oamenilor de știință.

„Am crezut că putem crea un număr infinit de clone. De aceea, aceste rezultate sunt atât de dezamăgitoare. În acest moment, nu avem idei pentru a depăși această limitare. Cred că trebuie să dezvoltăm o nouă metodă care să îmbunătățească fundamental tehnologia de transfer nuclear”, a concluzionat Wakayama. Studiul se încheie cu imaginea sumbră a generației cu numărul 58: șoareci care, deși păreau normali din punct de vedere fizic, au murit în câteva zile de la naștere.