Contul de X al vicepreședintelui J. D. Vance, de obicei extrem de activ, a amuțit de sâmbătă dimineața, de când au început bombardamentele asupra Iranului. O tăcere care subliniază o realitate incomodă: războiul pe care președintele Trump l-a declanșat alături de Israel este exact scenariul pe care Vance promisese că îl va evita cu orice preț, scrie G4media.
În timpul campaniei, poziția sa era clară. „America nu trebuie să supravegheze constant fiecare regiune a lumii”, declara Vance într-un podcast cu comediantul Tim Dillon, conform unei analize The Atlantic, citată de G4media. El adăuga că un conflict cu Teheranul ar fi o catastrofă. „Interesul nostru, cred eu, este să nu intrăm în război cu Iranul. Ar fi o distragere enormă a resurselor. Ar fi extrem de costisitor pentru țara noastră”.
„Cel mai periculos scenariu” a devenit realitate
Mai mult, într-un interviu din septembrie 2024 cu Shawn Ryan, Vance a numit un război între Israel și Iran drept „cel mai probabil și cel mai periculos scenariu” pentru declanșarea unui al Treilea Război Mondial. Acum, aceste avertismente par ignorate. Președintele Trump, după ce a bombardat instalațiile nucleare iraniene și a declarat că programul nuclear a fost „complet și total distrus”, a decis să se alăture Israelului într-un conflict extins care implică deja o duzină de țări din Orientul Mijlociu.
Trump a afirmat că va face „tot ce este necesar” din punct de vedere militar și că „războaiele pot fi purtate „la nesfârșit”. În timp ce președintele supraveghea atacul de la Mar-a-Lago, vicepreședintele Vance nu era alături de el. În schimb, administrația a publicat o fotografie cu Vance conducând o ședință secundară la Casa Albă, flancat de o cutie de Diet Mountain Dew și de Tulsi Gabbard, directorul serviciilor naționale de informații, ambii cu o expresie posomorâtă.
Politica externă: De la izolaționism la intervenții forțate
Vance a intrat la Casa Albă cu o viziune clară, aparținând aripii izolaționiste a coaliției MAGA. Teoria sa era că America nu poate lupta pe mai multe fronturi și trebuie să-și conserve resursele pentru competiția cu China, nu să le irosească în conflicte regionale precum cel din Ucraina. Realitatea de la putere a fost însă diferită.
Ca vicepreședinte, a fost nevoit să susțină capturarea dictatorului venezuelean Nicolás Maduro, operațiune pe care a apărat-o ca fiind una de aplicare a legii, nu un act de război. A preluat și dorința lui Trump de a controla Groenlanda, vizitând insula îmbrăcat într-o parka. În privat, însă, Vance părea să-și mențină convingerile. În discuții pe Signal, dezvăluite accidental, el și-a exprimat opoziția față de atacurile asupra militanților Houthi, deși a acceptat rapid decizia după ce a fost respins.
Scepticismul său față de sprijinul pentru Ucraina a fost vizibil. În calitate de senator, Vance a descris lobby-ul președintelui Volodimir Zelenski pentru ajutor american ca fiind „grotesc”. Într-o întâlnire la Biroul Oval, l-a mustrat direct pe liderul ucrainean, întrebându-l: „Ați mulțumit măcar o dată?” Un aliat de-al său, Elbridge Colby, a încercat să suspende livrările de arme către Ucraina, dar Trump a anulat decizia în câteva zile. Ironia este că interceptorii de rachete, pe care Vance voia să-i păstreze pentru a descuraja China, sunt acum consumați într-un ritm alert în războiul din Orientul Mijlociu.
Agenda economică, redusă la tăcere
Și pe plan economic, ideile lui Vance par să fi fost marginalizate. El propunea reforme radicale pentru Partidul Republican: stimularea natalității prin credite fiscale de până la 5.000 de dolari pe copil, extinderea sindicalizării, divizarea giganților tehnologici și o strategie industrială agresivă. Din toate acestea, doar tarifele, o obsesie mai veche a lui Trump, au rămas în picioare.
Realizarea legislativă a administrației, „One Big Beautiful Bill Act”, a mărit modest creditele fiscale la 2.200 de dolari pe copil și a creat „conturi Trump” temporare, valabile doar până în 2028. Ideile sale de a introduce muncitori în consiliile de administrație ale companiilor sau de a permite negocieri sindicale la nivel de industrie au fost ignorate. Ba chiar administrația pregătește Consiliul Național pentru Relații de Muncă să revoce decizii pro-sindicale anterioare.
Fosta sa consilieră, Gail Slater, a pierdut șefia departamentului antitrust, iar un adjunct al acesteia, Roger Alford, a acuzat public că „lobbyiștii care susțin doar nominal mișcarea MAGA și oficialii Departamentului Justiției care le permit acest lucru urmăresc un alt obiectiv” și anume să „se îmbogățească atâta timp cât prietenii și susținătorii lor sunt la putere”.
Un vicepreședinte fără putere reală?
Deși unele teme din războiul cultural, precum criticile la adresa Europei care s-ar confrunta cu „dispariția civilizației”, se aliniază cu discursul său, puterea reală pare să fie în mâinile lui Stephen Miller, adjunctul șefului de cabinet. Chiar și în domeniul inteligenței artificiale, unde Vance s-a poziționat ca un lider de opinie, promițând să „protejeze tehnologiile americane de IA și cipuri împotriva furtului și utilizării abuzive”, administrația a acționat contrar, acordând Chinei licențe de export pentru cipuri avansate în schimbul unei cote de 25% din venituri.
Numirea lui Vance a fost văzută ca o promisiune a viitorului trumpismului. În schimb, el pare să fi devenit mai puțin influent decât secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, în economie, sau decât Marco Rubio în afaceri externe. Fotografia în care apare alături de Tulsi Gabbard, o altă voce care nu este în sincron cu politicile actuale – în 2020, Gabbard vindea tricouri cu mesajul „Fără război cu Iranul” – pare să surprindă perfect poziția sa actuală: un vicepreședinte loial, bun la televizor, dar ale cărui opinii politice sunt rareori ascultate la Casa Albă.
