Acordul ONU ar proteja o treime din planetă în „Acordul de la Paris pentru natură”

Negociatorii au propus ținte pentru a proteja aproximativ o treime din planetă, ca parte a discuțiilor ONU care vizează ajungerea la un acord global pentru a inversa distrugerea naturii.

Discuțiile, care au avut loc la Montreal în ultima săptămână și jumătate, fac eforturi pentru a crea ceea ce este numit „Acordul de la Paris pentru natură”, referindu-se la acordul global din 2015, în care 189 de țări s-au angajat să limiteze încălzirea globală la 1,5. C.

Ca parte a proiectului final al acordului, lansat cu o zi înainte ca discuțiile să fie așteptate să se încheie luni, președinția a propus ca până în 2030 cel puțin 30% din terenurile și oceanele planetei să fie „conservate în mod eficient”, în timp ce cel puțin 30% din ecosistemele terestre și oceanice „degradate” ar trebui să facă obiectul unor programe de „restaurare adevărată”.

Șefii delegațiilor din cele 196 de țări care participă la Conferința părților la Convenția Națiunilor Unite privind diversitatea biologică, cunoscută sub denumirea de COP15, se vor întâlni pentru a discuta ultimul text duminică după-amiază, ora de Est, înaintea reuniunilor finale la summit de luni.

Brian O’Donnell, director al Campaniei pentru Natură, un grup de mediu, a declarat că proiectul de text a făcut „cel mai mare angajament pentru conservarea oceanelor și a pământului din istorie”, triplatnd aproximativ angajamentul pentru conservare stabilit de așa-numitele Obiective de biodiversitate de la Aichi stabilite anterior. acum un deceniu. Niciunul dintre aceste obiective nu a fost atins pe deplin.

Pe lângă stabilirea obiectivelor de conservare, proiectul de text propune triplarea cantității de finanțare internațională până în 2030, angajând 200 de miliarde de dolari anual pentru creșterea biodiversității globale. Aceasta ar include creșterea contribuțiilor economiilor dezvoltate către economiile în curs de dezvoltare la cel puțin 20 de miliarde de dolari anual până în 2025 și 30 de miliarde de dolari anual până în 2030.

Țările sunt îndemnate să „elimine, să elimine treptat sau să reformeze” stimulentele și subvențiile care dăunează biodiversității și se propune un obiectiv global de reducere a acestora cu 500 de miliarde de dolari anual până în 2030.

Aproape 2 trilioane de dolari pe an, sau aproximativ 2% din produsul intern brut global, sunt investite în subvenții legate de pierderea biodiversității, potrivit analizei business for Nature și Earth Track.

În ciuda alarmei crescânde din partea factorilor de decizie politică și a oamenilor de știință cu privire la degradarea mediului în lume, inclusiv accelerarea încălzirii globale cauzate de defrișările pe scară largă, liderii mondiali nu au participat în general la discuții.

Statele Unite au atras critici pentru că nu sunt parte la Convenția Națiunilor Unite privind diversitatea biologică, în temeiul căreia se țin discuții despre natură, participând doar în calitate de observator.

Monica Medina, trimisul special al SUA pentru biodiversitate, a declarat vineri reporterilor că „nu este ideal” ca SUA să nu fie membru, dar asta nu a împiedicat America să „aduce contribuții”.

Conferința a atras un nivel mai ridicat de interes de afaceri decât discuțiile anterioare ale ONU privind biodiversitatea, deoarece alarma cu privire la impactul scăderii resurselor naturale crește în rândul companiilor.

Forumul economic Mondial a estimat într-un raport din 2020 că mai mult de jumătate din PIB-ul global, sau aproximativ 44 de trilioane de dolari, era „dependent moderat sau puternic de natură”. Construcțiile, agricultura și alimentația și băutura sunt sectoarele cele mai dependente de natură, subliniază raportul WEF.

Un punct din proiectul final solicită întreprinderilor să evalueze și să raporteze dependența lor de biodiversitate, dar se oprește la orice limbaj care ar face o astfel de dezvăluire obligatorie.

Organismul științific al Națiunilor Unite pentru natură, cunoscut sub numele de Platforma interguvernamentală pentru biodiversitate și servicii ecosistemice, a constatat în evaluarea sa de referință din 2019 că 1 milion de specii de plante și animale sunt în pericol de dispariție. De asemenea, a estimat că aproximativ trei sferturi din culturile alimentare care depind de polenizarea animalelor erau în pericol.