Italia: Provocări economice cu șomaj istoric

Italia, economie șubredă. Șomaj la minim istoric și PIB în scădere

Italia se confruntă cu o situație economică paradoxală în cel de-al doilea trimestru din 2025. În ciuda scăderii șomajului la aproximativ 6% și a îmbunătățirii finanțelor publice, economia italiană își încetinește ritmul. Potrivit unei analize realizate de Coface, produsul intern brut (PIB) s-a contractat cu 0,1% comparativ cu trimestrul anterior, reprezentând prima scădere din ultimii doi ani. Această situație subliniază problemele structurale persistente ale economiei italiene, inclusiv productivitatea scăzută și cererea externă anemică.

După un avans fragil în 2024, când Italia a reușit cu greu să depășească nivelul de dinainte de criza economică din 2008, trimestrul al doilea din 2025 aduce o contracție a PIB-ului. Principalul factor responsabil pentru această scădere este diminuarea cererii externe, cauzată de slăbiciunea partenerilor comerciali și de incertitudinile geopolitice care afectează comerțul internațional.

Exporturile de bunuri au înregistrat o scădere de 2,2% în T2, după o creștere temporară asociată cu anticiparea unor taxe vamale impuse de Statele Unite. De asemenea, consumul intern nu reușește să impresioneze, iar încrederea gospodăriilor rămâne la un nivel scăzut. Puterea de cumpărare revine lent, în ciuda stabilizării inflației, ceea ce afectează negativ cererea internă.

Investiții europene, principalul punct de sprijin

Investițiile susținute de fondurile europene continuă să reprezinte principalul motor al economiei italiene. Italia este cel mai mare beneficiar al planului Next Generation EU, având deja încasate aproximativ 122 miliarde de euro, ceea ce reprezintă circa 63% din alocarea totală, depășind media Uniunii Europene de 49%. Acești bani sunt destinați reformelor și proiectelor pe termen lung, cum ar fi digitalizarea, tranziția verde și coeziunea socială, având potențialul de a genera efecte multiplicatoare asupra economiei.

În paralel, consolidarea fiscală continuă. Deficitul public a fost redus la 3,4% din PIB în 2024, o realizare care a fost posibilă datorită temperării treptate a programului „Superbonus” destinat renovărilor energetice. Această măsură a contribuit la calmarea piețelor financiare și la reducerea costurilor de finanțare. Totuși, datoria publică rămâne ridicată, iar spațiul de manevră bugetar este limitat, ceea ce complică și mai mult perspectiva de creștere economică.

Record pe piața muncii, dar productivitate în cădere

Piața muncii din Italia a înregistrat o rată a șomajului care a coborât la 6%, cu o rată a ocupării de 62,8%. Aceste cifre, la prima vedere, sugerează o reziliență a pieței muncii. Totuși, este important de remarcat că noile locuri de muncă create se concentrează în sectoare cu productivitate scăzută, cum ar fi construcțiile, retailul și ospitalitatea, iar acestea sunt în special absorbite de persoanele cu vârsta de peste 50 de ani.

Acest fenomen are un impact negativ direct asupra productivității medii pe angajat, care continuă să scadă. Aceasta alimentă un cerc vicios al unei creșteri economice lente. Analiza Coface subliniază că, deși Italia a fost un pol al redresării economice post-pandemice, fără o creștere semnificativă a productivității și fără o revitalizare a cererii externe, impulsul economic riscă să se estompeze înainte de a deveni un motor de creștere sustenabil.

În concluzie, Italia se confruntă cu provocări majore pe frontul economic, în ciuda unor semnale pozitive pe piața muncii. Scăderea PIB-ului și problemele structurale persistente impun o reevaluare a strategiilor economice, pentru a asigura o dezvoltare durabilă pe termen lung. În acest context, este esențial ca țara să își concentreze eforturile asupra creșterii productivității și să îmbunătățească condițiile externe, astfel încât să poată depăși aceste obstacole și să își restabilească poziția pe harta economică europeană.