Femeile care suferă de endometrioză așteaptă în medie opt ani pentru un diagnostic, o perioadă marcată de dureri crunte și vizite la medici. Singura metodă sigură de confirmare este o operație invazivă, pe care multe paciente o numesc „barbară”, cerând urgent o alternativă, în condițiile în care afecțiunea atinge aproximativ una din zece femei din Marea Britanie.
Un deceniu de dureri și diagnostice greșite
Anna Sherrington, în vârstă de 48 de ani din Lancashire, a fost diagnosticată cu endometrioză la 32 de ani, după ce a îndurat dureri „debilitante” pe parcursul celei de-a treia decade a vieții și a primit numeroase diagnostice greșite. Ea descrie durerea ca fiind similară cu niște „pumnale de gheață” care i se înfigeau în partea inferioară a spatelui, în timp ce menstruațiile erau atât de abundente încât necesita folosirea a două tampoane simultan.
„Am petrecut o mare parte din școală și facultate diagnosticată greșit cu sindromul colonului iritabil, mononucleoză infecțioasă, boală inflamatorie pelvină. La un moment dat, eram cunoscută drept fata cu un sistem imunitar slab”, povestește Sherrington. „Ca mii de alte femei, a trebuit să merg mai departe cu viața, compartimentând și mascând boala invizibilă pentru mai bine de un deceniu.”
„E aproape barbar să fii nevoită să te operezi”
Laparoscopia, o operație în care un mic telescop este introdus în abdomen pentru a vizualiza direct țesutul, este în prezent singura modalitate fiabilă de a diagnostica și trata definitiv endometrioza. Anna Sherrington, care a trecut prin cinci laparoscopii și o histerectomie, consideră această situație de neconceput.
„Dacă ai diabet, poți face un test rapid de sânge. Endometrioza este la fel de comună ca diabetul, dar nu poate fi diagnosticată fără o intervenție laparoscopică”, subliniază ea. „Este aproape barbar că trebuie să te supui unei intervenții chirurgicale. Ai o afecțiune și, pentru a fi diagnosticată, trebuie să treci printr-o operație majoră. E pur și simplu o nebunie.”
Iar riscurile nu sunt deloc de neglijat. Potrivit Endometriosis UK, una din 12.000 de persoane care trec printr-o laparoscopie de diagnostic moare din cauza complicațiilor, în timp ce una din 500 suferă o complicație gravă, cum ar fi o leziune la nivelul intestinului sau al vezicii urinare.
Cercul vicios al intervențiilor chirurgicale
O coafeză în vârstă de 29 de ani, care a dorit să rămână anonimă, a fost diagnosticată la 18 ani, după ce a suferit de menstruații dureroase încă de la 11 ani. După 13 operații, inclusiv mai multe laparoscopii, ea crede că sănătatea femeilor este „major subfinanțată”.
Mai mult, ea explică un efect secundar perfid al singurei soluții actuale. „De fiecare dată când te operezi, te alegi cu țesut cicatricial și aderențe. Apoi, aderențele lipesc și ele organele între ele”, a declarat tânăra.
Speranța vine dintr-un test de sânge?
Cercetătorii de la Universitatea Robert Gordon din Aberdeen, Scoția, lucrează la dezvoltarea unui test de sânge care, speră ei, ar putea fi folosit în cabinetele medicilor de familie pentru a oferi un diagnostic mult mai rapid. Aceștia analizează modificările moleculelor care cauzează coagularea sângelui pentru a determina dacă una dintre ele ar putea fi folosită ca biomarker.
Dr. Gael Morrow, care conduce studiul, a declarat: „Având în vedere timpii lungi de așteptare și presiunea cu care se confruntă în prezent sistemul medical, poate fi extrem de frustrant pentru cei care așteaptă un diagnostic și un răspuns, așa că găsirea unui test mai puțin invaziv care poate fi efectuat rapid este o prioritate pentru a îmbunătăți îngrijirea și tratamentul pacientelor.”
Provocările unui test non-invaziv
Dar lucrurile nu sunt atât de simple. Dr. Lucy Whitaker, cercetător clinic principal și medic ginecolog consultant onorific, avertizează că, deși se fac cercetări pentru teste de sânge și salivă, drumul este lung. V-ați gândit vreodată de ce o afecțiune atât de comună este atât de greu de diagnosticat fără bisturiu?
„Pacienții înșiși, dar și cercetătorii, clinicienii, toți cei implicați în îngrijirea endometriozei, recunosc cu toții că avem nevoie de o modalitate mai bună de a diagnostica endometrioza”, afirmă Dr. Whitaker. Ea explică faptul că endometrioza peritoneală superficială, care afectează 80% dintre paciente, nu poate fi observată în mod fiabil la o ecografie (o investigație de rutină), laparoscopia rămânând cea mai sigură opțiune.
Până la urmă, doar aproximativ 50% dintre femeile care fac o laparoscopie de diagnostic primesc confirmarea de endometrioză, ceea ce înseamnă că un test non-invaziv ar ajuta și la excluderea rapidă a bolii pentru cealaltă jumătate. Numai că, momentan, nu există o soluție magică. „Nu avem un test de sânge fiabil sau un test de salivă fiabil care să poată fi folosit pentru a diagnostica endometrioza în asistența medicală primară”, adaugă Dr. Whitaker.
Validarea este cheia. „Cred că suntem foarte conștienți că oricare dintre aceste teste care apar trebuie să fie validate foarte riguros pentru a ne asigura că funcționează indiferent de simptome, indiferent de etnia cuiva sau de subtipul bolii.”
