România este obligată să achite peste 600 de milioane de euro către Pfizer, după ce a pierdut în primă instanță procesul privind achiziția de vaccinuri anti-COVID. Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, a reacționat public și își apără decizia de a nu mai cumpăra 29 de milioane de doze, considerând-o una corectă în contextul pandemic de la acea vreme.
O decizie corectă
Alexandru Rafila, care a condus Ministerul Sănătății în perioada 2021-2025, susține că hotărârea de a stopa achiziția a fost justificată de lipsa de utilizare și de riscurile bugetare şi care ar fi fost o risipă uriașă de bani publici. „Decizia de a nu mai cumpăra 29 de milioane de doze de vaccin COVID-19, pe care România nu le putea utiliza, a fost una corectă”, a transmis Rafila pe pagina sa de Facebook. Acesta a adăugat că ar fi fost „profund greșit” ca bugetul sănătății să fie blocat în stocuri inutile, care ulterior ar fi fost distruse, „doar pentru a acoperi erori din trecut”.
Depozite pline și interes în scădere
La preluarea mandatului, fostul ministru susține că a găsit o situație de-a dreptul complicată. Depozitele erau arhipline, iar românii nu se mai înghesuiau la vaccinare. Cum vine asta? Pe de o parte, statul avea contracte semnate pentru zeci de milioane de doze, iar pe de altă parte, cererea reală era în cădere liberă.
„Situația găsită la Ministerul Sănătății era clară: depozite pline cu milioane de doze care au expirat, un angajament suplimentar de achiziție pentru 39 de milioane de doze semnat în mai 2021 și, în același timp, un interes în scădere al populației pentru vaccinare”, a precizat acesta.
Iar pentru a limita efectele, s-au căutat soluții. „Am reușit să vindem către alte state, precum Germania și Ungaria, peste 7,5 milioane de doze și am realizat donații către țări care aveau nevoie”, a explicat fostul șef al Sănătății. Chiar și așa, o parte din doze au expirat și au fost distruse, generând costuri suplimentare.
Negocieri eșuate cu Pfizer și Comisia Europeană
Au existat mai multe runde de negocieri cu Pfizer și cu reprezentanții Comisiei Europene pentru cele 29 de milioane de doze contractate în 2021. Discuțiile, însă, nu au dus la un rezultat favorabil pentru România.
„Am participat direct la aceste discuții și l-am informat constant pe prim-ministrul de la acea vreme, Nicolae Ciucă”, a spus Rafila. S-a cerut inclusiv sprijinul comisarului european pentru sănătate, Stella Kyriakides, mai ales că și alte state (precum Polonia și Ungaria) se aflau în situații similare.
Pfizer a mers în instanță.
Într-un caz similar, compania Moderna a renunțat la pretenții, potrivit fostului ministru.
„Plăți uriașe fără beneficii reale”
Dar v-ați gândit ce s-ar fi întâmplat dacă statul român accepta livrarea? Rafila susține că problemele ar fi fost și mai mari, de la lipsa capacității de stocare până la costurile suplimentare pentru distrugerea vaccinurilor.
„Dacă am fi acceptat achiziția acestor doze, România nu ar fi avut capacitatea de stocare, iar costurile suplimentare pentru distrugerea vaccinurilor ar fi crescut vizibil nota de plată, afectând inclusiv încrederea publică în utilitatea vaccinării. Nu puteam semna, în tăcere, plăți uriașe fără beneficii reale pentru pacienții români. Pentru un ministru al Sănătății, obiectivul este clar: banii românilor trebuie să se regăsească în spitale, în servicii medicale și în infrastructură, nu în facturi fără utilitate”, a explicat fostul ministru.
Banii, direcționați către spitale
În paralel cu refuzul de a mai cumpăra vaccinuri, Alexandru Rafila afirmă că resursele au fost direcționate către investiții concrete în sistemul medical.
„Am demarat investiții concrete în sistemul sanitar: construcția și modernizarea de spitale și secții, finanțări prin PNRR și Banca Mondială, dezvoltarea rețelei de centre pentru mari arși, modernizarea ATI și oncologie”, a transmis acesta.
Pe listă se mai numără extinderea ambulatoriilor, dezvoltarea centrelor comunitare și dotarea spitalelor cu aparatură medicală.
Tribunalul din Bruxelles a decis ca autoritățile române să preia toate dozele rămase și să achite integral contractul. Decizia este executorie, dar nu definitivă, ceea ce înseamnă că țara noastră mai poate formula apel împotriva soluției.
