În plină criză a petrolului declanșată de conflictul din martie 2026 dintre SUA, Israel și Iran, China pare să culeagă roadele unui plan strategic pus la punct de peste un deceniu. Spre deosebire de alte state asiatice lovite de lipsuri acute de combustibil, pentru cel mai mare importator de energie din lume lucrurile stau puțin diferit. Motivul? Rezerve vaste de petrol și o tranziție accelerată către energia regenerabilă.
Strategia lui Xi: „Gândirea scenariului cel mai rău”
Încă de la începutul anilor ’90, când a devenit importator net de energie, China a considerat dependența de resursele din Orientul Mijlociu o vulnerabilitate strategică majoră. Sub conducerea lui Xi Jinping, eforturile s-au intensificat. S-au construit conducte costisitoare pentru a aduce petrol și gaze din Asia Centrală, Rusia și Myanmar, ocolind rutele maritime tradiționale. V-ați gândit vreodată ce stă la baza unei astfel de planificări pe termen lung? Un motto pe care președintele Xi îl transmite frecvent oficialilor chinezi este edificator: „Trebuie să aderăm la gândirea scenariului cel mai rău”.
Erica Downs, cercetător senior la Center on Global Energy Policy, confirmă succesul acestei abordări. „Capacitatea Chinei de a face față acestor șocuri energetice este o confirmare a eforturilor depuse pentru a-și spori securitatea energetică”, a declarat ea. „Există multe decizii asupra cărora pot privi retrospectiv și să spună: „Am făcut alegerea corectă.””
Rezerve de petrol de trei ori mai mari ca ale SUA
Iar cifrele sunt, pe bune, impresionante. Începând din luna februarie, stocurile observabile de petrol ale Chinei au crescut cu 110 milioane de barili. Acestea au atins un record de 1,2 miliarde de barili, adică de trei ori mai mult decât rezervele strategice ale Statelor Unite. Capacitatea totală de stocare a țării este de două miliarde de barili, fiind utilizată în prezent la doar 58%.
Un exemplu concret este facilitatea de stocare Dongjiakou, cea mai mare de pe coasta chineză. Conform unei analize a revistei The Economist, capacitatea sa a crescut cu 10 milioane de barili din ianuarie, ajungând la 24 de milioane. Iar acest complex (care are doar doi ani vechime) este deja plin în proporție de 56%.
Planul pe șapte ani, lansat de Xi Jinping în 2019 pentru dezvoltarea resurselor interne, dă și el roade. Producția de petrol a Chinei a urcat de la 3,8 milioane de barili pe zi în 2019 la 4,4 milioane în prezent, în timp ce producția de gaze naturale a crescut cu 50%.
Regenerabilele și mașinile electrice reduc dependența
Dar strategia nu s-a bazat doar pe stocare. China a devenit un lider global în producția de panouri solare, turbine eoliene și baterii pentru mașini electrice. În 2026, țara operează de trei ori mai multă energie eoliană și solară decât Statele Unite și India la un loc. Creșterea rapidă a vânzărilor de vehicule electrice, care reprezintă acum peste jumătate din totalul mașinilor noi vândute, a redus cererea de petrol cu peste 1 milion de barili pe zi, conform unui studiu din 2025 al Rhodium Group.
Agenția Internațională pentru Energie estimează că vârful consumului de petrol al Chinei va fi atins în 2027.
Și totuși, dependența nu a dispărut complet. China încă importă 70% din necesarul de petrol și 40% din cel de gaze naturale. În aprilie 2026, pentru a limita impactul creșterii prețurilor, autoritățile de la Beijing au permis rafinăriilor de stat să acceseze rezervele comerciale de petrol.
Exporturile de tehnologii verzi explodează
Criza energetică globală a devenit, paradoxal, o oportunitate uriașă pentru economia chineză. În primul trimestru al anului 2026, exporturile de tehnologii verzi au explodat. Livrările de vehicule electrice au crescut cu 78%, cele de baterii cu litiu cu 50%, iar cele de componente pentru turbine eoliene cu 45%, conform datelor oficiale.
Această criză ar putea convinge și alte țări să adopte mai rapid soluțiile tehnologice pe care China le produce deja la scară largă. Lin Boqiang, decanul Institutului de Studii Politice Energetice din cadrul Universității Xiamen, oferă o perspectivă clară: „Închiderea strâmtorii Ormuz va forța fiecare țară să-și regândească securitatea energetică și să producă mai multă energie pe plan intern. Iar când vine vorba de utilizarea bateriilor și a tehnologiilor solare și eoliene produse de China, țările care erau reticente ar putea să reflecteze de două ori.”
