Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, a avut pe masă în 2023 o decizie care ar fi putut economisi României peste 158 de milioane de euro în contractul cu Pfizer. În loc să o ia, documentele arată că a încercat să paseze responsabilitatea către premierul de atunci, Nicolae Ciucă, și către Ministerul de Finanțe. Acum, Rafila reacționează și aruncă vina pe Guvernul din care făcea parte.
Rafila: „Nu era propice pentru o poziție publică”
Pus în fața documentelor care arată că a evitat o decizie tranșantă, Alexandru Rafila a explicat de ce nu a comunicat public impasul. El susține că a prezentat variantele Guvernului, dar acesta nu a acționat pentru a asigura finanțarea și a modifica legislația achizițiilor publice. Până la urmă, de ce a păstrat tăcerea?
„Noi am venit cu soluția către Guvernul României, care trebuia să asigure finanțarea, pe de-o parte, și schimbarea legislației privind achizițiile publice, pe de altă parte, și nu a făcut-o, deci, chestiunea asta. De ce nu am ieșit public să spun chestiunea asta? Nu cred că în acel interval de trei, patru zile care pe care îl aveam la îndemână din partea celor cu care am negociat era propice pentru astfel de poziție publică, pentru că nu ar fi adusă în niciun fel o soluționare a situației”, a declarat Alexandru Rafila.
" loading="lazy" referrerpolicy="no-referrer" style="width:140px;height:100%;object-fit:cover;display:block;margin:0;padding:0;border:0;border-radius:0">
milioane de euroMai mult, fostul ministru susține că l-a informat „personal” și „informal” pe premierul de atunci, Nicolae Ciucă, acuzându-l „că nu a acționat în niciun fel”. Iar când a fost întrebat direct dacă România ar fi putut plăti mai puțin prin acceptarea amendamentului propus de Comisia Europeană, răspunsul său a fost ezitant: „Indiferent de situație, noi tot ar fi trebuit să plătim o sumă foarte mare de bani. (…) Poate că ceva mai puțin”.
Două variante, o diferență de 158 milioane de euro
În 2023, pe fondul ameliorării pandemiei, Comisia Europeană a negociat cu Pfizer un amendament (Amendamentul 5) care permitea statelor membre să reducă numărul de doze contractate și să extindă livrările până în 2026. Ministerul Sănătății, condus de Rafila, avea pe masă două opțiuni clare. Hai să vedem ce ar fi însemnat, concret, pentru bugetul țării.
Prima variantă presupunea acceptarea Amendamentului 5. Asta ar fi însemnat un cost total de 1.081.714.000 lei, adică aproximativ 216,3 milioane de euro, sumă ce urma să fie plătită eșalonat pe o perioadă de patru ani.
A doua variantă, cea a neacceptării, ducea costurile la un total de 1.875.609.000 lei (aproximativ 375,1 milioane de euro). La această sumă se adăugau și cheltuielile de judecată într-un proces cu Pfizer, pe care România risca serios să-l piardă.
Cifrele sunt clare.
Diferența dintre cele două scenarii era de peste 158 de milioane de euro, fără a mai pune la socoteală costurile reprezentării în instanță.
Pasarea responsabilității
Numai că, în loc să aleagă una dintre căi, fostul ministru al Sănătății a preferat să ceară o direcție de la alții. Documentele arată că Rafila i-a solicitat premierului Nicolae Ciucă, dar și Ministerului de Finanțe (condus la acea vreme de Marcel Boloș), să îi spună ce decizie ar trebui să ia. E drept că miza era uriașă.
Răspunsul a venit însă tranșant chiar de la Finanțe, care au subliniat, într-o adresă oficială din 2023, că decizia aparținea exclusiv Ministerului Sănătății. Contactat pe acest subiect, fostul premier Nicolae Ciucă a avut o reacție similară, aruncând mingea înapoi în curtea ministerului de resort: „cei care sunt în măsură să poarte o discuție pe acest subiect sunt cei de la Ministerul Sănătății”.
Un contract controversat de la început
Și totul a pornit încă din 2021, când România și-a asumat comanda a 39 de milioane de doze de vaccin de la Pfizer. Chiar de la acel moment, Ministerul de Finanțe a avertizat că „numărul de doze de vaccin propuse spre achiziționare depășește necesarul de doze al populației”.
Întreaga afacere a achiziției de vaccinuri anti-COVID-19 face, de altfel, obiectul unui dosar deschis de DNA de mai bine de cinci ani, cercetările fiind încă în desfășurare.
