De ce ne retinem apa si cum o eliminam

Retenția de apă: cauze, simptome și tratamente

Ce este retenția de apă? Retenția de apă, cunoscută și sub denumirea de edem, este o condiție medicală în care se acumulează lichid în exces în țesuturile organismului.

Corpul uman este format în proporție de aproximativ 60% din apă. Lichidul se găsește atât în interiorul celulelor (intracelular), cât și în afara lor (extracelular), și inclusiv în lichidul interstițial (dintre celule), în plasma sangvină și limfă.

În mod normal, corpul uman menține un echilibru delicat al fluidelor, iar diverse sisteme (circulator, limfatic, renal) lucrează împreună pentru a asigura acest echilibru. Atunci când acest proces este perturbat, lichidul care în mod obișnuit ar fi drenat și reintrodus în circulație rămâne „blocat” în țesuturi, provocând umflături și disconfort.

Retenția de apă se referă, în special, la acumularea de lichid în spațiul interstițial.

Aceasta poate fi:
generalizată – când umflăturile apar pe tot corpul; semn al unei afecțiuni medicale sistemice
localizată – când afectează doar anumite părți ale corpului, cum ar fi picioarele, gleznele, mâinile, fața sau abdomenul

Acumularea de lichid poate fi mai evidentă seara, după o zi petrecută în picioare, sau în anumite perioade ale ciclului menstrual la femei.

Simptomele retenției de apă

Cel mai evident simptom al retenției de apă este umflarea vizibilă a anumitor părți ale corpului.

Aceasta se manifestă cel mai frecvent la nivelul:
picioarelor și gleznelor – aceasta este una dintre cele mai comune localizări ale edemului, în special după perioade lungi de stat în picioare sau șezut; umflarea poate fi atât de pronunțată încât pantofii și șosetele devin strâmte și lasă urme adânci pe piele
mâinilor și degetelor – inelele pot deveni dificil de scos, iar degetele pot părea umflate și rigide
abdomenului – retenția de apă la nivel abdominal poate duce la o senzație de balonare și la o creștere vizibilă a circumferinței taliei
feței – mai ales în jurul ochilor, umflarea facială este adesea mai pronunțată dimineața

Pe lângă umflarea vizibilă, un alt simptom definitoriu este edemul cu godeu. Asta înseamnă că, atunci când se apasă ferm cu degetul pe zona umflată timp de câteva secunde, rămâne o adâncitură temporară pe piele. Această caracteristică indică prezența unui exces de lichid liber în spațiile interstițiale.

Un alt indicator este creșterea inexplicabilă în greutate. Deși poate fi ușor atribuită altor cauze, o creștere rapidă și nejustificată a greutății corporale poate sugera o acumulare de lichid în corp. Această creștere este adesea fluctuantă, variind de la o zi la alta în funcție de nivelul de retenție.

Pielea întinsă și lucioasă deasupra zonei umflate este, de asemenea, un simptom comun. Pielea poate părea subțire și tensionată din cauza presiunii exercitate de lichidul acumulat. În cazuri severe, pielea poate chiar să crape, crescând riscul de infecții.

Pe lângă manifestările fizice directe, retenția de apă poate fi însoțită de o serie de senzații neplăcute:
senzație de rigiditate sau durere la nivelul articulațiilor – lichidul acumulat în țesuturi poate exercita presiune asupra articulațiilor, ducând la disconfort și dificultăți de mișcare
piele care se simte strânsă sau amorțită – această senzație este cauzată de întinderea pielii și de posibila compresie a nervilor
scăderea elasticității pielii – în ciuda umflăturii, pielea poate părea mai puțin suplă
reducerea flexibilității – mișcările pot fi restricționate din cauza umflăturilor, în special la nivelul membrelor
dificultăți de respirație sau tuse – dacă retenția de apă afectează plămânii (în caz de edem pulmonar)

Este important de reținut că aceste simptome pot varia în intensitate și pot fi intermitente. Ele pot fi exacerbate de anumiți factori, cum ar fi consumul excesiv de sare, căldura, perioadele prelungite de inactivitate sau modificările hormonale.

Care pot fi cauzele retenției de apă

Retenția de apă, sau edemul, este un simptom, nu o boală în sine, și poate fi declanșată de o multitudine de factori, de la stilul de viață la afecțiuni medicale grave.

Cauze legate de stilul de viață și dietă:
consumul excesiv de sare și o dietă bogată în alimente procesate și sărate este o cauză comună a retenției de apă – sodiul are proprietatea de a reține apa în organism pentru a menține echilibrul fluidelor
deshidratarea – paradoxal, atunci când nu bem suficientă apă, corpul poate intra într-un mod de „auto-conservare” și reține lichidele, pentru a preveni deshidratarea severă
statul prelungit în picioare sau în șezut – gravitația face ca lichidul să se acumuleze în părțile inferioare ale corpului (picioare, glezne), mai ales la persoanele sedentare sau în timpul călătoriilor lungi
excesul de carbohidrați rafinați – aceștia determină organismul să stocheze glicogen, iar fiecare gram de glicogen leagă aproximativ 3-4 grame de apă
malnutriția severă – în special deficiența de proteine (albumina), poate duce la edem; albumina este o proteină importantă care ajută la menținerea lichidului în vasele de sânge iar când nivelurile de albumină sunt scăzute, lichidul se scurge mai ușor în țesuturi

Cauze fiziologice:

Capilarele sunt vase de sânge mici, cu pereți subțiri, care permit schimbul de fluide, nutrienți și deșeuri între sânge și țesuturi. Când aceste capilare sunt deteriorate sau devin prea permeabile, ele pot lăsa lichidul să se scurgă în spațiile interstițiale, ducând la umflături. Leziunile capilare pot fi cauzate de inflamații, traume sau chiar de anumite medicamente.

Obezitate și inactivitate fizică

Sedentarismul joacă un rol semnificativ în apariția edemului, în special la nivelul membrelor inferioare. Lipsa mișcării reduce eficiența „pompei musculare” care ajută la returnarea sângelui și a limfei către inimă. Gravitația face ca lichidul să se acumuleze în picioare și glezne, mai ales după perioade lungi de stat în picioare sau șezut.

Obezitatea este, și ea, un factor major de risc pentru apariția edemelor. Greutatea excesivă pune o presiune suplimentară asupra venelor și a sistemului limfatic, îngreunând circulația fluidelor și favorizând acumularea acestora în țesuturi. De asemenea, persoanele obeze pot avea un stil de viață mai sedentar, amplificând problema.

Sarcina este o cauză comună și, de cele mai multe ori, normală a retenției de apă. Pe măsură ce uterul crește, el exercită presiune asupra venelor pelviene și a venei cave inferioare, ceea ce încetinește fluxul sanguin de la picioare către inimă. Modificările hormonale din timpul sarcinii contribuie, de asemenea, la o creștere a volumului sanguin și la o relaxare a pereților vasculari, favorizând scurgerea de lichid.

Afecțiuni medicale preexistente

Retenția de apă poate fi un simptom al unor afecțiuni medicale serioase care necesită atenție:

Insuficiența cardiacă congestivă

Este o afecțiune în care inima nu mai pompează sângele la fel de eficient cum ar trebui. Acest lucru duce la o acumulare de sânge în vene, crescând presiunea și forțând lichidul să iasă din vasele de sânge și să se acumuleze în țesuturi, în special în plămâni (edem pulmonar) și în membrele inferioare.

Probleme renale sunt o cauză frecventă a apariției edemelor.

Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea excesului de lichide și deșeuri din sânge. Atunci când funcția renală este compromisă, fie din cauza unor boli cronice de rinichi, fie a insuficienței renale acute, aceștia nu mai pot elimina eficient fluidele, ducând la acumularea de apă în corp.

Probleme la nivelul sistemului limfatic

Sunt cunoscute sub denumirea de limfedem și apar atunci când sistemul limfatic este deteriorat sau blocat.

Sistemul limfatic este responsabil pentru drenarea excesului de lichid (limfa) din țesuturi și returnarea acestuia în circulația sanguină. Blocajele pot fi congenitale, rezultatul unei intervenții chirurgicale (de exemplu, îndepărtarea ganglionilor limfatici în cazul cancerului), radioterapiei sau infecțiilor.

Alergiile pot provoca și ele retenție de apă localizată. Reacțiile alergice eliberează substanțe chimice, cum ar fi histamina, care pot crește permeabilitatea vaselor de sânge, ducând la umflături rapide (angioedem) în zona afectată.

Infecțiile, în special cele severe sau localizate, pot cauza inflamație și leziuni capilare, contribuind la acumularea de lichid în zona infectată, ca parte a răspunsului imun al organismului.

Multe medicamente pot avea retenția de apă ca efect secundar: corticosteroizii, antiinflamatoarele nesteroidiene, unele medicamente pentru hipertensiune arterială, anumite medicamente pentru diabet, unele antidepresive, contraceptivele orale, și altele.

Fluctuațiile hormonale din timpul ciclului menstrual sau dezechilibrele hormonale din timpul menopauzei pot duce la apariția edemelor.

Multe femei experimentează simptomele retenției de apă (balonare, umflarea extremităților) în zilele premergătoare menstruației, din cauza modificărilor nivelurilor de estrogen și progesteron.

Similar, în timpul menopauzei, dezechilibrele hormonale apărute pot contribui la retenția de apă.

Cum putem trata retenția de apă din organism

Tratamentul retenției de apă (edemului) depinde în mare măsură de cauza subiacentă și de severitatea simptomelor. Deși multe cazuri ușoare pot fi gestionate prin modificări ale stilului de viață, altele necesită intervenție medicală.

Identificarea cauzei și tratarea acesteia (dacă este cazul)

Este primul și cel mai important pas. Edemul este un simptom, nu o boală.

Dacă retenția de apă este cauzată de o afecțiune medicală (cum ar fi probleme renale, insuficiență cardiacă, limfedem sau administrarea anumitor medicamente), tratarea bolii de bază va rezolva, de obicei, și edemul.

Medicul va efectua un examen fizic, analize de sânge și urină, și, eventual, alte investigații (ecografie, radiografie, EKG) pentru a stabili diagnosticul.

Modificări ale stilului de viață

Acestea sunt esențiale pentru majoritatea cazurilor de retenție de apă și pot fi eficiente chiar și în cazurile mai severe, ca măsuri complementare.

Reducerea aportului de sodiu (sare) este importantă deoarece sodiul leagă apa în organism. Limitarea consumului de sare (în jur de 2300 mg pe zi, sau chiar mai puțin, în anumite condiții) este crucială.

Ridicarea picioarelor sau a membrului afectat poate fi de ajutor. Atunci când edemul afectează picioarele, ridicarea lor deasupra nivelului inimii pentru 15-20 de minute de mai multe ori pe zi poate reduce umflătura. În timpul somnului poate fi folosită o pernă sub picioare.

Purtarea ciorapilor compresivi ajută la aplicarea unei presiuni uniforme pe membrele inferioare, prevenind acumularea de lichid. Sunt disponibili în diverse grade de compresie și ar trebui purtați conform indicațiilor medicale.

Se recomandă evitarea temperaturilor extreme. Băile sau dușurile fierbinți și expunerea prelungită la căldură pot agrava edemul.

Un masaj blând, de drenaj limfatic, poate ajuta la mobilizarea fluidelor acumulate, în special în cazurile de limfedem.

Remedii naturale, ceaiuri și suplimente

Anumite plante și nutrienți pot avea efecte diuretice sau pot contribui la echilibrul hidric, ajutând la ameliorarea sau chiar eliminarea edemului.

Este recomandat consumul de alimente bogate în potasiu, cum ar fi bananele, avocado, spanac, cartofi dulci, roșii, citrice, pepeni, deoarece potasiul ajută la echilibrarea nivelului de sodiu și la eliminarea excesului de apă.

Și ceaiurile din plante precum păpădia, coada-calului sau urzică, pot fi de un real ajutor deoarece au efecte diuretice naturale și cresc frecvența urinării, ajutând la eliminarea apei din organism. Pot fi combinate cu ghimbir, care are proprietăți antiinflamatoare și diuretice, sau consumate alături de alte alimente diuretice precum castravetele, țelina, ananasul, strugurii sau fructele de pădure.

Deficiența de magneziu poate contribui la retenția de apă. Suplimentele de magneziu (200-400 mg pe zi) pot fi utile, dar se impune consultarea medicului, mai ales la persoanele cu probleme renale sau cardiace.

Tratament medicamentos

În cazurile severe sau atunci când alte măsuri nu sunt suficiente, medicul poate prescrie medicamente diuretice

Sursa: revistaioana.ro