România este, oficial, codașa Europei la inteligența artificială. Doar 5,21% dintre companiile cu cel puțin 10 angajați au folosit tehnologii AI în 2025, de aproape patru ori mai puțin decât media Uniunii Europene, care a sărit la aproape 20%. În același timp, studiile globale arată că tehnologia poate exploda productivitatea. De ce există acest decalaj uriaș între potențial și realitate? Cine sunt pionierii care reușesc deja să câștige bani din algoritmi și care sunt obstacolele reale dincolo de entuziasmul șefilor de companii.
Radiografia unui paradox: Ultimii din Europa, dar cu planuri mari
Cifrele publicate de Eurostat plasează România pe ultimul loc în UE la adoptarea AI în afaceri, fiind urmată doar de Polonia (8,4%) și Bulgaria (8,5%). În timp ce țări precum Danemarca (42%) sau Finlanda (37,8%) au accelerat masiv, România bate pasul pe loc. Creșterea la nivel european a fost de 6,5 puncte procentuale într-un singur an, între 2024 și 2025, în timp ce la noi procentul a stagnat.
Aici apare paradoxul. Deși datele arată o realitate sumbră, mentalitatea din birourile de top pare diferită. Un sondaj PwC din 2026 relevă că aproape jumătate dintre directorii generali din România (48%) spun că organizațiile lor au deja o strategie clară pentru inteligența artificială. Mai mult, două treimi (67%) raportează o cultură organizațională deschisă la adoptarea tehnologiei, un semnal că terenul este, teoretic, pregătit.
Percepția managerilor locali este însă una de „pesimism rațional”, după cum o descrie Daniel Anghel, Country Managing Partner la PwC România. Optimismul privind creșterea veniturilor a atins cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani. Doar un sfert dintre CEO-i se așteaptă la venituri mai mari în 2026. „Directorii nu mai privesc viitorul cu un entuziasm necondiționat, ci printr-o evaluare lucidă a situației economice și fiscale”, explică Anghel. Această prudență se combină însă cu o remarcabilă ambiție: peste jumătate dintre firmele locale au intrat în industrii noi în ultimii ani, un procent peste media regională și globală.
De ce bate pasul pe loc inteligența artificială în firme
Dacă intenția și cultura deschisă există, unde este blocajul? Răspunsul stă în trecerea de la experiment la implementare la scară largă. Un studiu global Deloitte, publicat în ianuarie 2025, arată că majoritatea inițiativelor de AI generativ sunt încă în faza de pilot. Aproape șapte din zece lideri (68%) recunosc că au mutat mai puțin de 30% din experimentele AI în producție efectivă.
O altă frână majoră este legată de riscuri și guvernanță. Principalele bariere raportate de companii sunt grijile privind conformitatea cu reglementările (36%), dificultatea de a gestiona riscurile (30%) și lipsa unui model de guvernanță (29%). Fără reguli clare, multe companii ezită să integreze profund o tehnologie ale cărei implicații legale și etice nu le stăpânesc complet.
Problema datelor este, poate, cea mai concretă. Andrei Ionescu, Consulting Market Leader la Deloitte România, subliniază că pentru a debloca „adevărata valoare a AI-ului generativ, este importantă o îmbunătățire a colectării și gestionării datelor”. Studiul confirmă: 55% dintre organizații au evitat anumite proiecte de AI din cauza problemelor legate de date, fie că vorbim de securitate, calitate sau confidențialitate. Fără combustibil de calitate (date curate și structurate), motorul AI nu poate funcționa la capacitate maximă.
Lipsa rezultatelor financiare tangibile complică și mai mult situația. Doar 12% dintre directorii din România, conform PwC, spun că AI a generat atât venituri suplimentare, cât și reduceri de costuri pentru organizațiile lor. Cifra este similară cu mediile regionale și globale, indicând o provocare universală. Fără un ROI clar, departamentele financiare sunt reticente să aprobe bugete mari pentru proiecte care rămân, deocamdată, experimentale.
Cine reușește și cum: De la diagnostic medical la eficiență
Chiar și în acest peisaj precaut, există exemple de succes. În sectorul medical, MedLife a anunțat integrarea unor algoritmi de inteligență artificială pentru a oferi diagnostice mai rapide și mai precise, un caz concret în care tehnologia are un impact direct asupra vieții oamenilor. Acestea sunt genul de proiecte care demonstrează valoarea practică a AI.
La nivel global, principalul beneficiu obținut de companiile care au implementat AI este îmbunătățirea eficienței și a productivității, raportat de 34% dintre respondenții studiului Deloitte. Urmează stimularea inovației (12%) și îmbunătățirea produselor și serviciilor (10%).
„Pe măsură ce experimentarea promițătoare a atras mai multe investiții, așteptările au crescut, iar conducerea caută acum valoare semnificativă și susținută din proiectele de GenAI”, afirmă Alexandru Reff de la Deloitte. Pentru a evita o scădere a entuziasmului, el recomandă ca inițiativele să fie prioritizate în funcție de scalabilitate și de rentabilitatea specifică a investiției.
Ce urmează: Între prudență și inovație accelerată
Viitorul adopției AI în România se va juca pe axa prudență-acțiune. Directorii români sunt mai precauți decât colegii lor din Europa Centrală și de Est, dar dau dovadă de o „ambiție și adaptabilitate remarcabile”, după cum notează Agnieszka Gajewska, PwC CEE CEO-elect. Mesajul ei pentru piața locală este clar: „accelerați inovația digitală și integrați profund inteligența artificială”.
Principalele griji ale managerilor rămân inflația, volatilitatea macroeconomică și conflictele geopolitice. Acestea riscă să eclipseze alte amenințări. De exemplu, doar 18% dintre executivii români văd amenințările cibernetice ca pe un risc major, comparativ cu 31% la nivel global. Decalajul nu înseamnă neapărat că firmele locale sunt mai bine protejate, ci, mai probabil, că nu s-au confruntat încă cu atacuri de anvergură care să le crească gradul de conștientizare. Odată cu integrarea AI, suprafața de atac cibernetic se va extinde, iar această vulnerabilitate ar putea deveni costisitoare.
Provocarea pentru companiile din România în următorii ani va fi să depășească faza proiectelor pilot și să integreze inteligența artificială în procesele de bază. Doar așa vor putea transforma potențialul uriaș de productivitate într-un avantaj competitiv real, în loc să rămână simpli spectatori la o revoluție tehnologică care deja remodelează economia europeană.
Surse:
