Emanuel Rajiv a lăsat în urmă o carieră de manager bancar în Sri Lanka și viața de lângă ocean pentru un nou început în România. Stabilit de trei ani în Timișoara alături de soția sa, Sandareka, el spune că nu mai vrea să plece, deși recunoaște că începutul a fost plin de provocări.
De la ocean, la o viață nouă în Banat
Decizia de a se muta a venit după perioada dificilă de după pandemie, când situația economică l-a determinat să caute alte oportunități. Mai mulți prieteni i-au vorbit despre România, așa că, în urmă cu trei ani, el și soția sa au decis să o ia de la zero în Timișoara. Iar viața lor s-a schimbat complet de atunci. În urmă cu 13 luni, la Timișoara s-a născut fiul lor, Danir.
Cei doi nu au renunțat la educație. Emanuel este înscris la Facultatea de Informatică a Universității Politehnica București, în timp ce soția sa studiază Științele Educației, amândoi urmând cursurile la distanță.
Provocarea adaptării culturale
Adaptarea nu a fost tocmai ușoară. V-ați gândit vreodată cât de diferită poate fi percepția timpului de la o cultură la alta? Emanuel explică exact acest lucru. „Primul an a fost greu, dar nu cu oamenii, ci cu comunicarea și cultura. Cu timpul e o problemă, pentru că în România este obligatoriu să ajungi la timp; în Sri Lanka nu”, a povestit bărbatul. Pe lângă punctualitate, și prima iarnă petrecută în Timișoara a fost o experiență dificilă pentru familia venită din Asia.
Acum, Emanuel locuiește împreună cu familia într-un apartament închiriat în zona Lipovei. Până la urmă, s-au integrat. El lucrează ca traducător pentru comunitatea din Sri Lanka și colaborează cu instituții importante, printre care Inspectoratul de Poliție Județean, Poliția de Frontieră, Curtea de Apel și Serviciul de Imigrări. Soția sa a lucrat la o grădiniță înainte de nașterea copilului.
Cucerit de sarmale și parcuri
Deși a lăsat în urmă o carieră stabilă, Emanuel nu are de gând să plece din România. Își dorește să își prelungească viza și să își găsească un nou loc de muncă aici. Îi place orașul, oamenii și mediul în care trăiește.
„Parcurile și verdeața. Orașul este curat și am prieteni aici, români și sri lankezi”, spune el, bucuros că până acum nu s-a confruntat cu probleme rasiale, iar copilul său este bine primit peste tot.
S-a adaptat inclusiv la bucătăria românească. Printre preparatele sale preferate se numără sarmalele, micii, drobul, tochitura de ciuperci cu smântână, dar și deserturi precum papanașii și gogoșile.
E drept că dorul de casă rămâne.
„Îmi lipsesc apa și plaja. si, și de familie îmi este dor”, a mai spus el.
Comunitatea de srilankezi din Timișoara a ajuns la aproximativ 700 de persoane. Aceștia se întâlnesc frecvent și păstrează legătura, organizând inclusiv evenimente culturale, cum a fost recent sărbătorirea Anului Nou la Muzeul Satului Bănățean.
