Sute de lei în plus la impozitul pe proprietate. Asta au descoperit românii la început de 2026, când au primit deciziile de impunere. Pentru un apartament de două camere, suma a sărit de la sub 200 de lei la aproape 400 de lei, o dublare care a încins spiritele și a umplut rețelele sociale de frustrare. Paradoxul? Oficial, România are printre cele mai mici taxe pe proprietate din Uniunea Europeană. Atunci de ce simțim că suntem jupuiți? Pentru că nota de plată pentru ani de amânări politice și sub-taxare a venit dintr-o dată, lăsând un gust amar și multe întrebări.
O creștere amânată de două ori
Majorarea impozitelor pe proprietate nu este o surpriză pentru politicieni, ci doar pentru cetățeni. Măsura era un jalon asumat încă din 2021 prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care cerea ca impozitarea să fie adusă „cât mai apropiat de valoarea de piață”. Implementarea a fost însă amânată sistematic, din motive lesne de înțeles. Prima dată, s-a invocat pandemia, iar termenul a fost împins până în 2023. Apoi, în prag de an electoral, coaliția de la guvernare a mai tras o dată de timp. Sub pretextul războiului din Ucraina, prin Legea 370/2022, aplicarea a fost prorogată din nou, până în 2025. Calculele electorale au primat în fața responsabilității bugetare.
Fostul ministru de Finanțe, Adrian Câciu, a estimat că aceste amânări au costat bugetul de stat cel puțin patru miliarde de lei anual. Șocul resimțit de populație la 1 ianuarie 2026, când Guvernul Bolojan a fost nevoit să aplice legea, este consecința directă a acestor decizii populiste. Dacă majorările ar fi fost aplicate treptat, așa cum era planificat inițial, impactul ar fi fost mult mai redus.
„Impozitul pe proprietate a fost stabilit să crească de la 1 ianuarie 2023, în baza OG 16/2022, având ca mod de calcul aplicarea unui procent de 0,1% din valoarea proprietății. (…) Veniturile suplimentare estimate a se încasa pe baza acestei măsuri erau de circa 4 miliarde de lei pentru anul 2023”, declara Adrian Câciu, citat de HotNews.
Cifrele reci: România, paradis fiscal la proprietăți?
În timp ce românii se plâng de taxe, datele europene arată o imagine complet diferită. Un sondaj INSCOP realizat în ianuarie 2026 arată că 62,4% dintre români cred că impozitele pe proprietate de la noi sunt mai mari decât în alte state UE. Realitatea, conform datelor Eurostat, este exact pe dos. România colectează din impozite pe proprietate echivalentul a doar 0,5% din Produsul Intern Brut. Media Uniunii Europene este de 1,9%, de aproape patru ori mai mult. Franța, lider european, colectează 3,7% din PIB. Chiar și vecinii noștri stau diferit: Polonia încasează 1,4% din PIB, iar Ungaria 0,8%.
În cifre absolute, diferența este zdrobitoare. România a colectat 1,8 miliarde de euro în 2023. Franța, peste 100 de miliarde de euro. Polonia, o țară comparabilă ca populație, a strâns 10,7 miliarde de euro. Motivul principal pentru această discrepanță este că valorile impozabile ale clădirilor din România au rămas, în mare parte, neschimbate din 2016, ignorând complet explozia prețurilor de pe piața imobiliară.
De ce ne simțim atunci supra-impozitați?
Dacă taxele sunt obiectiv mici, de ce povara este subiectiv atât de mare? Răspunsul stă în decalajul uriaș dintre nivelul de trai și încrederea în stat. Remus Ștefureac, directorul INSCOP, a pus punctul pe i: percepția de „impozitare excesivă” reflectă o „internalizare a insecurității economice”. Când veniturile sunt mici și costul vieții este ridicat, orice taxă fixă este resimțită disproporționat. O taxă de 100 de euro nu înseamnă același lucru pentru un neamț cu salariu de 3.500 de euro și pentru un român cu 450 de euro.
Mai mult, neîncrederea în autorități este cronică. Același sondaj INSCOP arată că doar 24,2% dintre români cred că majorarea impozitelor va duce la îmbunătățirea serviciilor publice. Peste 44% sunt convinși că banii nu vor aduce nicio schimbare sau una foarte mică. Oamenii văd cum sunt împovărați cu noi taxe, în timp ce aparatul de stat rămâne supradimensionat, iar privilegiile unor categorii speciale, precum pensiile magistraților, sunt de neatins. Frustrarea este alimentată de sentimentul că sacrificiul nu este echitabil distribuit.
Marea controversă: locuința în care stai
Comparația cu media europeană ascunde un detaliu esențial, care explică o parte din furia publică. În multe state din UE, locuința principală, cea de domiciliu, beneficiază de un regim fiscal special. În țări precum Cipru, Croația, Franța, Italia, Luxemburg, Malta sau Slovacia, nu se plătește deloc impozit pentru proprietatea în care locuiești. În altele, există reduceri substanțiale. Bulgaria, de exemplu, aplică o reducere de 50%. Portugalia ajustează impozitul în funcție de venit și de numărul de persoane care locuiesc în casă. Belgia folosește încă valori cadastrale din 1975, ceea ce duce la sume foarte mici. Acest context nuanțează puternic argumentul că „în România sunt cele mai mici taxe”, deoarece modelul românesc nu face o distincție clară între locuința de necesitate și proprietatea de investiție.
În acest timp, Comisia Europeană a lansat un „Plan pentru Locuințe Accesibile”, prin care oferă statelor membre consultanță pentru a-și ajusta politicile fiscale. Scopul este de a promova accesibilitatea și de a descuraja specula imobiliară, o discuție care abia acum începe să prindă contur și în România, odată cu noua realitate fiscală.
