O delegație iraniană formată din nu mai puțin de 71 de persoane a aterizat la Islamabad pentru negocieri de pace cu Statele Unite, o mișcare care i-a surprins chiar și pe oficialii americani. Sosirea la hotelul de cinci stele Serena a marcat cel mai înalt nivel de contact direct între cele două țări de la criza ambasadei din Teheran din 1979, având ca scop oprirea unui conflict care durează de peste o lună.
Un scop nedeclarat
Dincolo de obiectivul oficial, deplasarea masivă a liderilor de la Teheran a servit și unui scop secundar, dar necesar. Potrivit unui oficial iranian bine informat, întâlnirea a oferit conducerii o oportunitate rară de a se reuni în siguranță, lucru imposibil în Iran din cauza bombardamentelor americano-israeliene care au vizat centre de comandă. „Ei căutau de 40 de zile o oportunitate de a se întâlni fără să-și facă griji, să coordoneze lucrurile și să discute ce să facă cu țara și planurile de viitor.”
Iar această strategie pare să fi funcționat. „Această călătorie în Pakistan a ajutat mult la gestionarea lucrurilor. Iranul a mers acolo cu intenția de pace, dar americanii au ajutat neintenționat Iranul să se coordoneze în cazul în care războiul izbucnește din nou”, a adăugat aceeași sursă. Impactul a fost resimțit imediat la nivel intern. „Această deplasare a avut un impact pozitiv asupra gestionării țării”, a mai spus oficialul, sugerând chiar că ar fi putut avea loc schimburi de mesaje cu noul lider suprem, Mojtaba Khamenei.
Misterul noului lider suprem
Situația lui Mojtaba Khamenei, liderul în vârstă de 56 de ani care i-a succedat tatălui său, Ali Khamenei, rămâne complet incertă. El nu a mai fost văzut în public de la numirea sa, existând zvonuri că ar fi fost rănit într-un atac aerian. Cum vine asta pentru un regim teocratic? Ei bine, ridică o problemă fundamentală.
„În interiorul sistemului, principala întrebare în aceste zile este unde este noul lider și dacă este măcar în viață”, a declarat oficialul iranian.
Războiul a scos la iveală o vulnerabilitate majoră a sistemului iranian: dependența de întâlniri fizice pentru luarea deciziilor. De la liderul suprem la consiliul gardienilor și comandanții militari, toți au nevoie de consultări directe, imposibil de realizat în orașe precum Teheran, Isfahan sau Qom, aflate sub amenințarea constantă a atacurilor.
Lupta pentru putere în delegație
Componența delegației a spus o poveste proprie. V-ați fi așteptat ca ministrul de Externe, Abbas Araghchi, cel mai experimentat diplomat în dosarul nuclear, să conducă discuțiile? Ei bine, nu-i chiar așa. Rolul principal i-a revenit lui Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului și fost comandant al Gardienilor Revoluției, un apropiat al lui Khamenei. Prezența sa, alături de Ali Akbar Ahmadian, secretarul Consiliului de Apărare, a arătat clar că armata domină deciziile strategice.
Pe de altă parte, includerea guvernatorului băncii centrale, Abdolnaser Hemmati, a semnalat urgența crizei economice. Analistul iranian Ali Bigdeli a criticat structura, afirmând că „componența echipei de negociere nu a avut unitatea și experiența necesare pentru astfel de negocieri sensibile” și că totul a fost afectat de „graba de a intra în negocieri fără pregătirea necesară”. În schimb, expertul Omid Memarian a declarat pentru The New York Times că delegația transmite „un mesaj de consens intern în favoarea negocierilor și un acord la cele mai înalte niveluri ale regimului”.
21 de ore de discuții și un eșec
Discuțiile au durat 21 de ore. S-au încheiat brusc, după ce vicepreședintele american JD Vance a părăsit masa negocierilor, calificând pozițiile Iranului privind îmbogățirea uraniului și controlul Strâmtorii Ormuz drept inacceptabile.
Dar fiecare parte a avut propria versiune. Ulterior, ministrul Araghchi a susținut că părțile erau „la câțiva pași” de un acord, dar s-au lovit de „maximalismul” american. Ghalibaf, în schimb, a acuzat Washingtonul că nu a reușit să câștige încrederea Teheranului. În Iran persistă suspiciunea că serviciile americane au monitorizat îndeaproape întreaga vizită (informații care ar putea fi folosite militar dacă discuțiile eșuează complet).
Ambele părți au indicat disponibilitatea de a relua discuțiile, posibil chiar în cursul acestei săptămâni, deși oficialii pakistanezi spun că nu a fost stabilită o dată concretă. Între timp, conducerea Iranului intră din nou în clandestinitate – de această dată însă, mai bine coordonată.
