Mircea Lucescu, selecționerul echipei naționale, se luptă nu doar cu presiunea unui meci de baraj important, ci și cu probleme de sănătate serioase. La 80 de ani, a fost spitalizat de trei ori din decembrie. Și totuși, antrenorul a vorbit deschis despre determinarea sa într-un interviu acordat presei britanice, înaintea duelului cu Turcia pentru calificarea la Cupa Mondială, o performanță pe care România nu a mai atins-o din 1998.
„Nu pot pleca ca un laș”
Deși starea sa de sănătate s-a deteriorat vizibil, Mircea Lucescu rămâne de neclintit pe banca tehnică. Refuză însă să dezvăluie natura bolii sale. De ce atâta mister? Selecționerul se teme că diagnosticul său ar putea fura atenția de la meciul de joi, de la obiectivul principal al „tricolorilor”.
E drept că, odată ce a primit undă verde de la doctori, s-a pus pe treabă. „Când medicii mi-au spus că pot continua să antrenez, m-am concentrat pe ce trebuie să fac pentru România”, a declarat acesta. „Nu sunt în cea mai bună formă, dar insist: nu pot pleca ca un laș. Trebuie să credem în șansa noastră de calificare”, a mai spus Lucescu.
Amintiri de la Mondialul din ‘70
Iar amintirile îl poartă departe în timp. Lucescu, fost căpitan al naționalei la Mondialul din 1970, își aduce aminte cu mândrie de meciurile contra Braziliei lui Pelé și a Angliei, campioana de atunci. V-ați fi gândit vreodată că stilul de joc al acelei echipe, condusă de Angelo Niculescu, a fost recunoscut ulterior ca sursă de inspirație chiar și pentru Pep Guardiola?
„Am obținut rezultate extraordinare atunci când am jucat pe stilul nostru. Eram dintr-un regim comunist închis, dar am încercat să arătăm ce putem”, spune Lucescu.
O carieră cu peste 30 de trofee
La doar 36 de ani, a preluat naționala în anii ‘80, ducând echipa la Euro 1984 și fiind aproape de calificarea la Mondialul din 1986. Tot el l-a introdus în circuit, în 1983, pe un puști de 18 ani care avea să devină cel mai mare fotbalist al României: Gheorghe Hagi. „Când am construit naționala, am vrut ca tinerii să fie motivați să joace pentru România. Am încercat să le insuflu încrederea în sine, care duce la performanță”, a povestit selecționerul.
Peste 30 de trofee la cluburi ca Inter, Galatasaray, Șahtior Donețk și Dinamo Kiev i-au urmat.
Dar revenirea la națională în 2024 a fost, se pare, inevitabilă. „Era o datorie față de tot ce mi-a oferit fotbalul românesc”, a mărturisit Mircea Lucescu.
Miza meciului cu Turcia
Pentru semifinala cu Turcia, Lucescu a analizat meciurile adversarului direct din spital. Atmosfera de la Istanbul se anunță, pe bune, infernală. „Vom juca într-o atmosferă imposibilă, pe stadionul Beșiktaș (arena are 43.445 de locuri), unde presiunea este extraordinară”, a explicat antrenorul. Chiar dacă mijlocașul Marius Marin este accidentat, Lucescu rămâne optimist și știe ce vrea de la jucătorii săi. „Vreau jucători care să își pună sufletul pe teren. Totul începe în creier; succesul sau eșecul se setează acolo”.
Legătura specială cu Ucraina
Numai că povestea lui Lucescu nu se leagă doar de România sau Turcia. După 12 ani la Șahtior Donețk și 3 la Dinamo Kiev, legăturile sale cu Ucraina rămân extrem de puternice, iar situația actuală îl afectează profund. „Am plecat din Donețk în 2014 când conflictul a început. Nu am mai revenit la apartamentul meu. Situația din Ucraina este îngrozitoare”, a declarat el.
Meciul de baraj se joacă joi, 26 martie, de la ora 19:00, și va fi transmis în direct la Prima TV. Dacă învingem, urmează finala pentru calificarea la Mondialul din 2026 cu învingătoarea dintre Slovacia și Kosovo, pe 31 martie. Pentru Lucescu, însă, miza depășește o simplă calificare. „Sper ca jucătorii mei să trateze acest joc ca pe un moment de dinainte și după. Ar fi o realizare extraordinară să ajungem la Mondial. Nu pentru mine, ci pentru România”.
