Prețul motorinei ar putea sări la 9 lei pe litru în România, iar întrebarea nu este dacă se va întâmpla, ci „cât de repede și cât de mult”. Avertismentul dur vine de la Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, în contextul în care blocarea Strâmtorii Hormuz a aruncat în aer piața globală a petrolului. Cu țițeiul Brent din nou peste 100 de dolari barilul, Guvernul de la București este sub o presiune imensă să intervină. În timp ce Franța și alte state europene își pregătesc planurile de urgență, analizăm trei măsuri concrete, inspirate din mecanisme deja funcționale în alte țări, care ar putea fi aplicate pentru a tempera șocul la pompă în România.
De ce a explodat prețul? Criza din Hormuz și deficitul Europei
Scumpirile nu au apărut din neant. Războiul cu Iranul a dus la închiderea Strâmtorii Hormuz, o rută vitală pentru transportul mondial de petrol. Reacția piețelor a fost imediată. Kuweitul, al cincilea producător OPEC, a anunțat tăieri preventive ale producției, iar câmpurile petroliere din sudul Irakului și-au redus extracția cu aproape 70%. Rezultatul? Prețul țițeiului Brent a crescut cu până la 15% într-un singur weekend, depășind pragul psihologic de 100 de dolari pe baril.
Problema Europei este și mai adâncă. Capacitatea de rafinare a continentului a scăzut constant în ultimul deceniu, multe unități fiind închise sau convertite pentru biocombustibili. Sancțiunile asupra produselor rafinate din Rusia au eliminat o altă sursă majoră de aprovizionare. Acum, Europa se confruntă cu un deficit structural de motorină. Orice creștere a prețului petrolului brut se transmite amplificat în prețul la pompă, din cauza diferenței tot mai mari dintre costul materiei prime și cel al produsului finit, un indicator cunoscut drept „crack spread diesel”. Conform analizelor, o majorare de 10% a prețului Brent duce la o scumpire de 8-10% a motorinei în România.
Măsura 1: Decuplarea de prețul zilei. Modelul mediei anuale
O primă soluție, menită să aducă stabilitate, ar fi calcularea prețului la pompă pe baza unei medii mobile pe 12 luni, un mecanism folosit în alte state pentru a netezi fluctuațiile extreme. În loc ca șoferii să plătească prețul în timp real, determinat de evenimente globale volatile, costul reflectă achizițiile de carburant făcute de distribuitori în ultimul an. Astfel, scumpirile bruște, precum cea de acum, ar fi resimțite treptat, pe parcursul mai multor trimestre.
Dezavantajul? Mecanismul funcționează cu o întârziere semnificativă. Când prețurile de pe piața internațională scad, consumatorii continuă să plătească un preț ridicat, bazat pe achizițiile scumpe din trecut. Situația poate crea confuzie și frustrare în rândul populației, care vede cotațiile internaționale în scădere, dar nu și la pompă. Un oficial al unei companii de utilități care folosește un sistem similar recunoștea recent că „atunci când prețurile se stabilizează la un nivel inferior, dar tu încă plătești pentru achizițiile de anul trecut, oamenii devin confuzi”.
Măsura 2: Tăierea taxelor, bisturiul Guvernului
Cea mai directă și rapidă intervenție pe care o poate face statul este reducerea taxelor, TVA și accize, care reprezintă o componentă majoră a prețului final. O astfel de măsură ar avea un efect imediat și vizibil la pompă, oferind o gură de oxigen atât pentru populație, cât și pentru transportatori, care sunt cei mai afectați de scumpirea motorinei.
Soluția nu este însă lipsită de riscuri. O reducere a taxelor pe carburanți creează automat o gaură la bugetul de stat, care trebuie acoperită din alte surse, fie prin tăierea altor cheltuieli, fie prin creșterea altor impozite. Este o soluție de avarie, care poate funcționa pe termen scurt pentru a calma o criză, dar nesustenabilă pe termen lung fără o strategie fiscală clară care să compenseze pierderile.
Măsura 3: Control strict pe marje și costuri operaționale
O a treia cale de acțiune vizează controlul strict al costurilor pe care companiile petroliere le transferă către consumatori, dincolo de prețul efectiv al combustibilului. Prețul la pompă nu reflectă doar costul țițeiului și taxele, ci și cheltuieli cu mentenanța, infrastructura, logistica și, desigur, marja de profit a companiei. Aici, autoritățile de reglementare, precum Consiliul Concurenței și ANRE, pot juca un rol decisiv.
Un exemplu de supraveghere strictă vine tot de peste ocean, unde autoritățile de reglementare analizează la sânge cererile de majorare a tarifelor venite de la companiile de utilități. În cazuri recente, solicitările de creștere a tarifelor pentru a acoperi costuri operaționale au fost aprobate doar parțial, fiind tăiate cu procente între 35% și 54%. O abordare similară în România ar presupune o verificare riguroasă a tuturor componentelor de preț, pentru a se asigura că majorările reflectă costuri reale și justificate, nu marje de profit umflate speculativ într-o perioadă de criză.
„Pentru România, întrebarea nu este dacă motorina se va scumpi. Întrebarea este cât de repede și cât de mult.” – Dumitru Chisăliță, Președinte Asociația Energia Inteligentă
Scenariul cel mai realist, în cazul în care tensiunile din Orientul Mijlociu persistă, indică un preț al țițeiului Brent stabilizat în intervalul 120-135 de dolari pe baril. Chiar și în acest caz, impactul la pompă va fi semnificativ. Guvernul nu a anunțat încă nicio decizie, dar presiunea crește de la o zi la alta. Fiecare ban adăugat la prețul carburantului se va regăsi rapid în inflație și în costul coșului zilnic pentru toți românii.
Surse:
