Sari la conținut

Persoanele discriminate de instituții pot cere despăgubiri în trei ani, fără să aștepte o decizie CNCD

Persoanele discriminate de o instituție publică pot solicita judecătorului repararea prejudiciului fără să aștepte soluționarea unei reclamații administrative. Demersul depinde de rezultatul urmărit: corectarea deciziei, sancționarea discriminării sau obținerea unor despăgubiri.

Lectură: 8 min
Dreptatea pentru victimele discriminării
Foto: KATRIN BOLOVTSOVA / Pexels

Despăgubirile se cer judecătorului, separat de reclamația administrativă

Acțiunea pentru discriminare poate fi introdusă în trei ani, calculați de la producerea faptei sau de la momentul în care persoana putea afla despre aceasta. Sesizarea prealabilă a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) nu este obligatorie.

Cererea poate urmări plata prejudiciului, restabilirea situației existente înaintea discriminării sau desființarea situației produse prin acel tratament. Solicitantul trebuie să precizeze rezultatul cerut și să prezinte împrejurările și dovezile pe care se sprijină. Alegerea instanței și a procedurii depinde de obiectul cererii; anumite domenii au dispoziții speciale.

Pentru aceste acțiuni depuse direct la instanță există scutire de taxa judiciară de timbru. Rămân însă posibile cheltuielile pentru avocat, expertize, martori și deplasări. Partea care pierde poate fi obligată, dacă adversarul solicită acest lucru, să îi achite cheltuielile de judecată dovedite. Totalul nu este prestabilit.

Veniturile familiei pot permite sprijin pentru proces

Ajutorul pentru cheltuielile judiciare se solicită instanței, împreună cu documente care dovedesc veniturile și cheltuielile familiei. Acesta poate acoperi inclusiv asistența unui avocat sau serviciile unui expert.

Pentru noiembrie 2026, reperele sunt calculate în raport cu salariul minim brut lunar de 4.325 de lei, aplicabil de la 1 iulie 2026. Un venit mediu lunar net pe membru al familiei sub 1.081,25 lei permite solicitarea ajutorului integral. Pentru venituri sub 2.162,50 lei, ajutorul poate fi de 50%. Formele de sprijin prevăzute de lege au un plafon de 43.250 de lei pe an.

Un calcul orientativ privește o familie formată din doi membri, cu încasări totale de 3.000 de lei net lunar în fiecare dintre cele două luni luate în calcul. Cei 6.000 de lei cumulați se împart la două luni și la doi membri: rezultă 1.500 de lei lunar pentru fiecare. Familia se încadrează la sprijinul de jumătate din cheltuieli, dacă îndeplinește și celelalte condiții legale.

Retragerea actului are un termen separat

Pentru un act administrativ emis pe numele persoanei afectate, solicitarea de retragere trebuie adresată expres autorității emitente ori celei superioare. Termenul este, în principiu, de 30 de zile după comunicarea actului. Reglementările speciale din anumite domenii trebuie respectate; intervalul disponibil pentru acțiunea în discriminare nu prelungește termenul de contestare a actului.

Petiția către instituție trebuie să descrie incidentul și să ceară motivarea deciziei, indicarea regulii aplicate, o copie a actului și reexaminarea cazului. Se pot solicita totodată conservarea imaginilor ori a altor înregistrări relevante și comunicarea răspunsului în scris. Dacă este contestat un act, cererea trebuie să cuprindă numărul și data acestuia.

Instituția are la dispoziție 30 de zile de la înregistrarea petiției pentru răspuns. Cercetările suplimentare pot justifica o prelungire de maximum 15 zile, cu înștiințarea petentului.

O petiție trimisă unei autorități necompetente trebuie redirecționată în cinci zile către cea competentă, iar expeditorul trebuie informat. În cazul lipsei unui răspuns, dovada înregistrării și data expirării termenului sunt importante: tăcerea instituției poate fi contestată în contencios administrativ, adică în instanța care soluționează litigii cu autoritățile, în condițiile legii.

Probele trebuie să lege tratamentul diferit de un criteriu personal

O întârziere, un răspuns greșit sau lipsa de politețe a unui angajat nu dovedesc singure discriminarea. Sesizarea trebuie să identifice dreptul afectat, caracteristica personală invocată și împrejurările care leagă tratamentul primit de acea caracteristică. Comparația cu persoane în situații asemănătoare este utilă, fără să fie necesară identificarea unei anumite persoane favorizate.

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privește inclusiv activitatea instituțiilor și serviciilor publice. Criteriile acoperite includ dizabilitatea, vârsta, sexul, religia, limba, rasa, etnia, orientarea sexuală, boala cronică necontagioasă, infectarea cu HIV și apartenența la grupuri defavorizate. Protecția cuprinde și alte criterii care împiedică exercitarea egală a drepturilor.

O cerință aplicată aparent uniform poate dezavantaja un grup. Instituția poate justifica însă măsura printr-un scop legitim și prin caracterul ei adecvat și necesar. Sprijinul destinat grupurilor dezavantajate nu constituie, doar prin existența sa, discriminare.

De exemplu, refuzul de a primi cererea unei persoane cu dizabilitate, deși cereri similare sunt acceptate de la alții, trebuie documentat prin explicația scrisă, modul de aplicare a regulii și eventuale mărturii. Simpla calificare a comportamentului drept abuz nu înlocuiește aceste dovezi.

Este utilă consemnarea imediată a orei, datei, locului, împrejurărilor și persoanelor prezente. Documentele și celelalte probe de păstrat sunt:

  • Cererea depusă, dovada înregistrării, actul eliberat și răspunsurile primite de la instituție.
  • Corespondența electronică, mesajele, fotografiile relevante și capturile de ecran.
  • Identitatea martorilor și eventualele înregistrări realizate legal.
  • Informații despre aplicarea regulii în cazurile altor persoane, dacă pot fi obținute.

În procedura de verificare a discriminării nu este necesară recunoașterea faptei de către angajat. Petentul prezintă împrejurări din care poate rezulta discriminarea, iar partea reclamată trebuie să demonstreze că a respectat egalitatea de tratament.

Petiția pentru verificarea discriminării trebuie depusă într-un an

CNCD poate fi sesizat în cel mult un an de la incident ori de la aflarea acestuia. Depunerea poate fi făcută prin poștă, prin e-mail, folosind pagina instituției destinată petițiilor sau în cadrul unei audiențe. Pentru elementele lipsă se poate solicita completarea în 15 zile.

Documentele necesare și informațiile cerute pentru identificarea cazului sunt:

Numele și prenumele petentului, copia unui document de identitate valabil și semnătura.

Adresa pentru corespondență, preferabil și una poștală, nu exclusiv electronică. Numărul de telefon poate fi adăugat opțional.

Datele persoanei reclamate sau denumirea instituției și adresa sediului acesteia.

Descrierea detaliată a incidentului, cu data, contextul, criteriul invocat, dreptul afectat, martorii și dovezile.

Copii ale documentelor, declarații scrise ori audio-video ale martorilor, înregistrări relevante însoțite de transcrieri, articole de presă, capturi sau fotografii ale conținutului online și statistici relevante, când există.

Pentru expedierea poștală ori depunerea personală, exemplare ale petiției pentru fiecare reclamat, plus unul pentru Consiliu. Copiile înscrisurilor trebuie pregătite în același număr.

În modelul de motivare a sesizării, legătura dintre criteriu și incident poate fi exprimată astfel: „Consider că tratamentul a avut legătură cu [criteriul], deoarece [faptele].”

Dacă numele angajatului nu poate fi obținut, reclamația poate descrie instituția, funcția, locul și împrejurările incidentului, explicând imposibilitatea identificării. În schimb, petentul trebuie să își asume sesizarea: reclamațiile anonime adresate instituțiilor sau Consiliului se clasează.

Actele procedurale sunt comunicate părților pentru ca fiecare să poată răspunde susținerilor celeilalte. CNCD precizează că autorul unei sesizări care nu își asumă calitatea de petent poate cere, înaintea procedurii, ca datele sale personale să nu fie divulgate părții reclamate. Această opoziție poate împiedica soluționarea petiției dacă nu pot fi asigurate dreptul la apărare și contradictorialitatea. La publicarea hotărârilor și a informațiilor despre procedură, datele sunt anonimizate sau pseudonimizate.

Amenda nu reprezintă despăgubirea persoanei discriminate

Consiliul poate constata discriminarea și aplica un avertisment sau o amendă. Limitele amenzii sunt de 1.000-30.000 de lei pentru o faptă care vizează o persoană și de 2.000-100.000 de lei pentru una care privește un grup ori o comunitate. Banii din amendă nu sunt virați victimei.

Petiția înregistrată ajunge la Colegiul director. Părțile trebuie citate printr-un mijloc care permite confirmarea primirii, dar absența lor nu împiedică soluționarea. Pot fi cerute explicații suplimentare, făcute investigații sau organizate audieri.

Intervalul de 90 de zile pentru soluționare are caracter de recomandare și poate fi depășit. După adoptare, hotărârea trebuie comunicată părților în 30 de zile. Contestația se poate depune la instanța de contencios administrativ în 15 zile după primire, fără taxă judiciară de timbru pentru niciuna dintre părți.

Reclamația împotriva angajatului urmează o cale distinctă

Abaterea unui funcționar public poate fi reclamată comisiei de disciplină, prin registratura instituției sau electronic. Sesizarea trebuie să identifice persoana, conduita reclamată, data și probele. Termenul este de 30 de zile de la aflarea faptei, cu limita de un an și șase luni după comiterea acesteia.

În cazul unui polițist, reclamația administrativă se adresează conducerii instituției în care lucrează. Structurile de control diferă între instituții. Nici demersul disciplinar, nici reclamația administrativă nu înlocuiesc procedura pentru discriminare sau acțiunea judiciară.

Dacă există suspiciunea unei infracțiuni, se poate depune plângere ori denunț la poliție sau parchet, cu descrierea faptei, persoanei bănuite și probelor cunoscute. Jignirile, amenințările și violențele comise în exercitarea atribuțiilor pot constitui purtare abuzivă. Abuzul în serviciu presupune încălcarea legii în îndeplinirea atribuțiilor, cu producerea unei pagube sau vătămarea unui drept; un refuz neplăcut nu este automat infracțiune.

Un tratament mai rău aplicat ca reacție la reclamația privind egalitatea poate constitui o faptă separată, numită victimizare. Persoana afectată trebuie să păstreze dovezile acestei schimbări și să consemneze momentul în care a început.

Distribuie

Florin Lazăr scrie despre călătorii și turism pentru News24: prețuri de cazare pe litoral și la munte, zboruri anulate și drepturile pasagerilor, reguli noi la frontiere, destinații și trasee scurte prin Europa. Tratează vacanța ca pe o chestiune de bani și de timp, cu cifre verificabile și cu ce are de făcut turistul când planul se strică. Toate articolele →

Citește și