Planurile secrete ale Titanicului devin publice după 114 ani

O arhivă de sute de mii de documente

Proiectele și desenele sunt incluse în arhiva de planuri navale Harland & Wolff, șantierul naval din Belfast unde Titanicul a fost proiectat și construit (clădirea biroului de proiectare fiind astăzi un hotel). Arhiva, care conține sute de mii de planuri și documente, este depozitată la Muzeul Folcloric din Ulster. Disponibilitatea publică este asigurată de Muzeele Naționale din Irlanda de Nord (NMNI). Pe lângă planurile pentru Titanic, colecția include și documentația navelor sale surori, Olympic și Britannic.

Mitul pachebotului nescufundabil

V-ați întrebat vreodată de ce era considerat Titanicul o minune a tehnicii? La momentul lansării, era cea mai mare, luxoasă și avansată navă din lume. Centrala sa electrică putea produce mai multă energie decât o centrală medie a unui oraș de la acea vreme. Printre dotări se numărau băi turcești, o piscină și o sală de sport, iar spațiile de cazare, chiar și la clasa a treia, erau considerate de top. Caracteristicile de siguranță au făcut ca mulți să considere Titanicul „nescufundabil”, nava având o serie de compartimente etanșe și putând rămâne la linia de plutire dacă până la patru dintre ele erau sparte.

Numai că, hai să vedem, lucrurile au stat puțin diferit.

Soarta i-a fost însă pecetluită.

După ce a lovit aisbergul, cinci compartimente etanșe au fost sparte, ceea ce a dus la scufundarea rapidă a navei. Epava a fost descoperită abia în 1985 de o echipă condusă de Dr. Robert Ballard, la o adâncime de aproximativ 4 km, la circa 595 km în largul coastei Newfoundland, Canada.

Soarta navelor surori Olympic și Britannic

Iar Titanicul nu a fost singurul cu o poveste dramatică. Și nava sa soră, HMHS Britannic, a avut un sfârșit tragic, fiind scufundată de o mină germană în 1916, în timp ce servea ca navă spital în timpul Primului Război Mondial. În schimb, RMS Olympic, lansată cu un an înaintea Titanicului, a avut o viață lungă, servind ca navă transatlantică pentru linia White Star timp de 24 de ani.

Ce spun vocile din spatele proiectului

Într-o declarație, arhivista proiectului, Siobhan McLaughlin, a spus că acesta va „debloca istoriile ascunse ale patrimoniului Belfastului în domeniul construcțiilor navale”. E drept că, până acum, accesul la arhivă a fost limitat. William Blair, directorul colecțiilor de la NMNI, a explicat situația. „Acest proiect, însă, arată cum colaborarea cu partenerii poate lărgi implicarea și demonstrează angajamentul nostru sporit de a face colecțiile noastre disponibile unui public larg”, a spus el.

Proiectul a fost salutat și de directorul de operațiuni de la Navantia UK Harland & Wolff, Alex Haley, compania care a cumpărat șantierul naval istoric în 2025.