Peste un milion de tineri cu vârste între 16 și 24 de ani riscă să rămână în afara pieței muncii și a sistemului de educație în următorii cinci ani. Rata șomajului în rândul acestei categorii a atins deja 16,2%, cel mai ridicat nivel din 2014, fiind de peste trei ori mai mare decât rata generală a șomajului de 5%.
Sistemul de stat produce dependenta de ajutoare
Fostul ministru Alan Milburn avertizează clar că sistemele de educație, sănătate și asistență socială „nu mai sunt adecvate scopului” când vine vorba de pregătirea tinerilor pentru viața de adult. „Suntem în pericolul de a avea o generație pierdută”, a atras el atenția, estimând că numărul tinerilor din afara sistemului va ajunge la 1,25 milioane până în 2031.
„Prima treaptă” pe scara carierei este „mai greu de atins” pentru actuala generație, a explicat Milburn. El a subliniat că există o „lipsă de oportunități”. Tinerii trimit zeci, „uneori sute” de CV-uri fără să primească vreun răspuns. „Nu am mai întâlnit așa ceva până acum”, a adăugat el.
Aici intervine o realitate dură pe care o vedem inclusiv pe piața muncii din România. Când statul oferă asistență socială în loc de calificare reală, tinerii se plafonează rapid, iar economia locală rămâne fără forță de muncă. Iar cifrele din raportul britanic arată exact acest fenomen la o scară îngrijorătoare.
Zeci de aplicatii si niciun raspuns de la angajatori
Conform datelor oficiale, 957.000 de tineri erau încadrați în categoria NEET (fără loc de muncă, educație sau formare) în perioada octombrie – decembrie 2025. Asta înseamnă unul din opt tineri din această categorie de vârstă. Mai mult de jumătate dintre aceștia nici măcar nu căutau de lucru.
Cifrele vorbesc de la sine.
Zaynah, o tânără de 24 de ani cu probleme de sănătate, a aplicat la peste 200 de locuri de muncă în ultimul an fără succes. „Obținerea unui loc de muncă este foarte grea pentru că, din cauza problemelor mele, nu am atât de multă experiență, nu am mai lucrat niciodată. Așa că simt că asta mă restricționează și nu primesc locuri de muncă”, a povestit ea.
Și totuși, nici diplomele nu garantează succesul. Luke, 23 de ani, absolvent de design de produs la prestigioasa Central St Martin’s University, a trimis peste 400 de aplicații și a obținut un singur interviu pentru un post de om de serviciu. Nu l-a luat. „Este umilitor”, a spus el. „Te gândești «ok, am toate cunoștințele, am toate abilitățile, tot ce aștept este un loc de muncă pentru a le pune în practică». Te deprimă mai ales numărul de respingeri.”
O analiză amplă publicată recent de Bbc arată că numărul joburilor cu calificare slabă și medie a scăzut cu 1,6 milioane în ultimii 20 de ani, în timp ce posturile înalt calificate au crescut cu 6,3 milioane. Numărul candidaților a explodat în sectorul de retail. Lordul Simon Wolfson, șeful Next, a explicat că dacă acum doi ani primea 10 aplicații pentru un post în magazin, acum numărul a crescut la 19. Locurile de muncă vacante din sectorul ospitalității s-au înjumătățit în ultimii patru ani.
La polul opus se află Rocky, 23 de ani, care a fost șomer un an înainte de a se angaja ca ospătar la Nando’s cu ajutorul asociației caritabile Spear. Acum este manager asistent. „Am 23 de ani și sunt manager la Nando’s. Mă simt fericit cu mine însumi. Pot să mă uit înapoi și să le spun celor care s-au îndoit de mine că am reușit”, a povestit el.
Bani pentru ajutoare sociale in loc de locuri de munca
În anul financiar 2024/25, pentru fiecare liră cheltuită pe sprijinirea tinerilor pentru angajare (o sumă modică la prima vedere), statul a cheltuit aproximativ 25 de lire pe ajutoare sociale.
V-ați gândit vreodată cum ajunge o generație întreagă să prefere șomajul?
„Acesta nu este un eșec al tinerilor. Este un eșec al unui sistem blocat în trecut. Fie că este vorba de educație, sănătate sau asistență socială, acel sistem eșuează în a le permite participarea pe piața muncii”, a declarat Milburn. „În schimb, de prea multe ori ajunge să pună tinerii pe o cale către o viață nu cu locuri de muncă, ci pe ajutoare sociale. Aceasta ar trebui să fie prioritatea pentru guvern. Ar trebui să fie prioritatea pentru noi toți.”
Să fim serioși, 84% dintre tinerii chestionați au spus că își doresc un loc de muncă sau cursuri de formare, deci dorință există.
Acuzatii dure pe scena politica
Ministrul Muncii și Pensiilor, Pat McFadden, a recunoscut gravitatea situației. „Luăm deja măsuri”, a spus el, menționând planurile guvernului de a plăti companiile pentru a angaja tineri și eliminarea limitei de ajutoare pentru doi copii. „Dar știm că mai sunt multe de făcut”, a adăugat ministrul.
Dar opoziția vede lucrurile diferit. Helen Whately, ministrul din umbră al Muncii, a criticat dur politicile actuale ale guvernului condus de Partidul Laburist. „Fiecare alegere politică pe care a făcut-o Partidul Laburist, de la taxa pe locuri de muncă, plafonarea finanțării uceniciei, sau blocarea tinerilor în asistența socială, a făcut mai greu pentru un tânăr să facă primul pas spre muncă. Singurul lor răspuns a fost o avalanșă de programe de muncă fragmentate, o abordare pe care acest raport o desființează”, a declarat Whately.
Rain Newton-Smith, directorul executiv al Confederației Industriei Britanice, a cerut reducerea costurilor de creare a locurilor de muncă. „Reducerea costului ridicat de creare a locurilor de muncă în Marea Britanie ar deschide mai multe oportunități”, a afirmat ea, numind situația actuală „o risipă tragică de potențial”.
Anul trecut, premierul Sir Keir Starmer a renunțat la reformele privind asistența socială care vizau economii de 5 miliarde de lire pe an până în 2030. Soluțiile concrete din partea lui Alan Milburn urmează să fie publicate la o dată ulterioară într-un raport final.
