Economia Greciei crește mai rapid decât cea a multor state europene, având un avans de 2% pe an și un buget pe surplus. Până anul viitor, statul elen nu va mai fi cea mai îndatorată națiune a continentului, reușind să ramburseze o parte din împrumuturile primite după criza din 2010. Numai că, dincolo de cifrele de la nivel macro, realitatea din portofelele oamenilor simpli arată complet diferit.
Inflația lovește clasa de mijloc din Atena
Vera Kalogera, o profesoară de 35 de ani dintr-un cartier din Atena, reprezintă perfect această discrepanță. Femeia, proaspăt devenită mamă, a tăiat de pe listă concediile pe insule pe care le făcea constant în copilărie împreună cu părinții în Marea Egee sau Ionică.
„Situaţia este mai rea decât în anii precedenți când vine vorba de alimente, energie, chirii”, explică profesoara.
Cifrele îi dau dreptate.
Într-un sondaj publicat săptămâna trecută pe postul de televiziune Alpha TV, abia 7% dintre respondenți au declarat că situația lor economică s-a îmbunătățit anul trecut. Inflația elenă rămâne printre cele mai ridicate din zona euro. Iar salariul mediu anual de aproximativ 18.000 euro reprezintă mai puțin de jumătate din media Uniunii Europene. „Ne-am redus cu adevărat toate cheltuielile neesenţiale”, adaugă Vera Kalogera.
V-ați gândit vreodată cum se compară situația de acolo cu ce trăim noi? Alături de Bulgaria, Grecia se află pe ultimul loc în UE în ceea ce privește produsul intern brut pe cap de locuitor și puterea de cumpărare, o zonă a statisticilor unde și consumatorii români simt zilnic presiunea prețurilor la raft.
Guvernul lansează o aplicație pentru compararea prețurilor
Având la orizont alegerile din 2027 (despre care sondajele arată că ar putea să nu producă un rezultat clar), premierul Kyriakos Mitsotakis încearcă să gestioneze nemulțumirea populară. Guvernul a implementat reduceri de impozite și pachete de sprijin pentru a reduce prețurile la energie și alimente, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu.
„Îmbunătăţirea cifrelor macroeconomice trebuie să se traducă în beneficii şi mai tangibile pentru toţi”, a declarat recent Mitsotakis.
Și totuși, cum se luptă statul cu scumpirile direct la raft? Săptămâna trecută, executivul de la Atena a lansat site-ul și aplicația „Cât costă?”, un instrument unde cumpărătorii pot compara zilnic tarifele pentru 8.700 de produse. Așa cum arată datele analizate într-un reportaj publicat recent de Adevarul, aplicația scoate la iveală anomalii comerciale vizibile. De exemplu, cel mai mic preț pentru un deodorant roll-on popular pentru bărbați ajunge la 2,71 euro. E un cost cu aproape un euro mai mare decât pentru același produs vândut în Marea Britanie, deși se aliniază cu media din Germania. E drept că până și produsele locale (cum ar fi iaurtul) au ajuns să coste mai mult într-un supermarket grecesc.
Peste o treime din venituri se duce pe locuință
Dincolo de mâncare, adevărata gaură neagră a bugetelor o reprezintă imobiliarele. În 2024, grecii au direcționat, în medie, 35,5% din venitul disponibil către costurile cu locuința. Pentru aproape o treime din gospodării, procentul trece de 40%, adică de trei ori peste media Uniunii Europene.
Nikos Vettas, directorul general al think tank-ului Fundației pentru Cercetare Economică și Industrială, explică fenomenul prin lipsa construcțiilor sau a investițiilor imobiliare de după izbucnirea crizei. Situația a început să se schimbe abia în ultimii cinci ani.
„Acesta înseamnă că există un decalaj al ofertei care devine şi mai intens, deoarece oferta nu s-a adaptat la schimbările demografice. Nu există o lipsă generală de locuinţe în ţară, dar există o lipsă de locuinţe în anumite zone şi cu caracteristicile şi dimensiunile adecvate”, afirmă Vettas.
Până la urmă, realitatea din piață lovește dur tinerii. Când a decis să se mute într-o casă mai mare după nașterea primului copil, Vera Kalogera s-a lovit frontal de prețurile din capitală. „Ne-a fost foarte greu să găsim o casă normală sub 1.000 de euro”, spune ea. Asta în condițiile în care salariul minim în Grecia (deși a crescut cu peste 40% din 2019) a ajuns la doar 920 de euro pe lună.
Astfel, vacanțele de altădată rămân doar un lux inaccesibil. Profesoara povestește cum în verile din copilărie mergea pe insula Samos, chiar lângă coasta Turciei, apoi schimba bagajele acasă pentru a pleca în Zakynthos.
„Îmi amintesc că stăteam în hoteluri care aveau două sau trei piscine şi înotam în mare dimineaţa şi în piscină după-amiaza. Mâncam în oraş de trei ori pe zi. Acum ieşim în oraş o singură dată”, mărturisește Vera Kalogera.
În prezent, statul elen înregistrează cea mai mare proporție de persoane expuse riscului de sărăcie sau marginalizare economică din Uniunea Europeană, fiind depășit doar de Bulgaria.
