Statul a recuperat sub 2% din costul aducerii în țară a 476 de persoane urmărite sau condamnate în 2026

Statul plătește mai întâi transportul și celelalte cheltuieli. Pentru aproximativ 1,45 milioane de lei din suma raportată, IGPR trimisese adrese către ANAF în vederea recuperării, dar acești bani nu erau deja încasați. Pentru restul cheltuielilor, procedurile IGPR erau încă în desfășurare.

Cine poate fi pus să plătească

Mecanismul prin care statul cere înapoi banii a fost introdus în iunie 2024. Legea face diferența între persoanele care s-au sustras urmăririi penale sau judecății și condamnații care s-au sustras executării pedepsei. În primul caz, costurile sunt luate în calcul de instanță la stabilirea cheltuielilor de judecată. În al doilea, autoritățile pot cere banii printr-un proces civil.

Din 20 septembrie 2024, regulile Guvernului stabilesc ce cheltuieli pot fi cerute. Printre ele se numără transportul persoanei aduse în țară, cheltuielile de deplasare ale celor care o însoțesc, cazarea, traducerile, cheltuielile medicale și formalitățile necesare.

Cazul Dabu: 13.108,03 lei stabiliți de instanță

Doi polițiști l-au preluat din străinătate pe Florin Georgian Dabu în iulie 2025, iar MAI a calculat cheltuieli de 13.108,03 lei. El fusese condamnat definitiv în decembrie 2024 la șase ani și șase luni de închisoare.

IGPR a cerut banii în instanță în martie 2026. La 8 octombrie 2026, Judecătoria Craiova a stabilit că Dabu trebuie să plătească suma, potrivit hotărârii citate de G4Media. Transportul său din 2025 nu intră în cheltuielile raportate pentru primele opt luni din 2026.

După ce o hotărâre rămâne definitivă, autoritatea trimite la ANAF actul pe baza căruia poate fi cerută plata. Până atunci, suma stabilită de prima instanță nu trebuie confundată cu una intrată la buget.

Ce face persoana chemată în judecată

• Verifică citația și dosarul pe portalul instanțelor.
• Depune apărările și actele la instanța arătată în citație.
• Dacă vrea să conteste hotărârea primei instanțe, poate depune apel. Termenul obișnuit este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, nu de la data pronunțării ei.