Presiunile exercitate de administrația americană asupra aliaților europeni produc primele efecte majore pe continent. După ce Statele Unite au anunțat vineri planuri de retragere a 5.000 de soldați din Germania, secretarul general al NATO confirmă o schimbare rapidă de atitudine la nivel european privind conflictul cu Iranul.
Mesajul de la Washington si reactia Europei
Luni, în cadrul summitului Comunității Politice Europene din Armenia, Mark Rutte a clarificat situația tensionată dintre Washington și capitalele europene. Președintele american Donald Trump acuzase anterior unele țări membre NATO că nu fac suficient pentru a sprijini Statele Unite.
Numai că țările europene au înțeles mesajul transmis de peste ocean. Liderul alianței a explicat exact cum stau lucrurile la cel mai înalt nivel. „Da, a existat o oarecare dezamăgire din partea Statelor Unite, dar europenii au ascultat”, a declarat Rutte reporterilor prezenți la eveniment.
Situația din teren se modifică rapid.
Oficialul a detaliat imediat pașii concreți făcuți de guvernele vizate. „În prezent, se asigură că toate acordurile bilaterale privind bazele sunt puse în aplicare”, a spus el.
Ce decizie a luat Bucurestiul privind bazele militare
Nu toate statele membre răspund identic la aceste solicitări strategice. Așa cum arată datele publicate luni dimineață de Digi24, Spania a adoptat o poziție fermă și a declarat că bazele militare de pe teritoriul său nu pot fi utilizate în cadrul războiului cu Iranul.
Cum se poziționează țara noastră în această ecuație complexă? E drept că presiunea este uriașă, însă România a ales o altă cale față de Madrid. Rutte a afirmat că mai multe țări membre NATO dau curs solicitărilor privind utilizarea bazelor și acordarea altor forme de sprijin logistic. Pe această listă nominală se află Muntenegru, Croația, România, Portugalia, Grecia, Italia, Marea Britanie, Franța și Germania.
Iar o decizie luată la Washington are mereu efecte directe la noi în țară. Când România dă curs solicitărilor privind utilizarea bazelor pentru sprijin logistic, acest lucru se traduce automat printr-o activitate militară intensificată pe teritoriul național și tranzite masive de echipamente. Până la urmă, respectarea unui acord bilateral cu americanii implică acțiuni vizibile pe plan local.
Pregatiri intense pentru faza urmatoare
Dincolo de infrastructura terestră, atenția se mută acum spre zona maritimă a Orientului Mijlociu. Numărul trupelor americane ce urmează să părăsească Germania reprezintă doar un semn suplimentar al nemulțumirii față de aliați.
Și lucrurile nu se opresc la simplul suport terestru. Rutte a mai spus că „din ce în ce mai multe” țări europene își prepoziționează mijloace în apropierea Golfului. Această mobilizare de tehnică specifică (precum vânătoare de mine și dragoare) are un scop precis. Trupele aliate trebuie să fie gata pentru „următoarea fază”.
Mai multe țări europene și-au exprimat deja disponibilitatea de a participa la o misiune menită să asigure libertatea de navigație în Strâmtoarea Ormuz, odată ce războiul se va fi încheiat.
Numărul exact al navelor europene trimise spre zona de conflict nu a fost încă detaliat public de comanda militară a alianței.
