Vrei să știi cum sunt cheltuiți banii publici din orașul tău?

Spre deosebire de solicitările verbale ale reprezentanților mass-media, care primesc răspuns în cel mult 24 de ore, cererile scrise intră pe termene de 10 zile sau, în cazuri complexe, de cel mult 30 de zile de la înregistrare. O întrebare formulată vag, spre deosebire de una concretă, poate prelungi drumul până la răspuns pentru cine urmărește o decizie locală, un contract public sau o procedură care îl afectează direct.

Legea nr. 544/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 663 din 23 octombrie 2001, este temelia accesului la informațiile de interes public în România. Actul normativ este actualizat inclusiv prin Legea nr. 122 din 30 aprilie 2024 și are norme de aplicare prin HG nr. 123/2002, modificată și completată prin HG nr. 478/2016 și HG nr. 830/2022.

O cerere funcționează mai bine dacă informația este cerută concret

Legea definește informația de interes public ca orice informație care privește sau rezultă din activitățile unei autorități sau instituții publice. Aceasta acoperă, în practică, informații despre modul în care se iau decizii, cum se folosesc fondurile publice și ce măsuri rezultă din activitatea unei instituții.

Solicitarea poate fi depusă în trei forme:

• în scris;
• verbal;
• electronic.

Pentru o cerere scrisă, legea cere câteva elemente clare, iar lipsa lor poate complica răspunsul. Solicitarea trebuie să cuprindă denumirea autorității, informația solicitată formulată concret, numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și adresa la care trebuie trimis răspunsul.

Formularea concretă contează mai ales când se cer documente care pot influența direct viața de zi cu zi sau o afacere, de la taxe locale până la hotărâri administrative. Un obiect precis al cererii ajută instituția să identifice informația în termenul legal și reduce riscul unei prelungiri până la 30 de zile.

Instituția răspunde în 10 zile, iar cazurile complexe pot ajunge la 30

Termenul general de răspuns la o solicitare scrisă este de 10 zile de la înregistrare. Dacă identificarea și difuzarea informației depășesc acest interval, instituția trebuie să înștiințeze în scris solicitantul tot în termen de 10 zile de la înregistrare.

În această a doua situație, comunicarea efectivă a informației se face în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării. Pentru reprezentanții mass-media care formulează cereri verbal, răspunsul se furnizează în cel mult 24 de ore.

Refuzul de a comunica informațiile solicitate nu poate rămâne fără explicație. El trebuie motivat și comunicat în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.

Există excepții, dar datele personale se anonimizează când documentul rămâne de interes public

Accesul liber nu se aplică tuturor informațiilor. Sunt exceptate informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit Legii nr. 182/2002.

De asemenea, intră în excepții deliberările autorităților și informațiile privind interesele economice și politice ale României, atunci când sunt clasificate. Sunt exceptate și informațiile despre activități comerciale sau financiare dacă publicitatea acestora aduce atingere concurenței loiale.

Legea protejează și datele personale, cu o limită importantă: informațiile privind aceste date sunt exceptate, cu excepția situației în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcții publice, conform art. 14 alin. 1 din Legea 544/2001. Când un document conține atât date personale, cât și informații de interes public, accesul se face prin anonimizarea datelor personale.

Subiectul a fost relatat și de anofm.ro, iar regulile invocate de asfromania.ro mai prevăd o categorie sensibilă: informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare sunt exceptate dacă se periclitează rezultatul, se dezvăluie surse confidențiale ori se pune în pericol viața, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane.

Refuzul poate fi contestat întâi la șeful instituției și apoi în tribunal

Un refuz explicit sau tacit nu închide procedura. Solicitantul poate depune o reclamație administrativă la conducătorul instituției în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință a refuzului.

Dacă reclamația administrativă este întemeiată, răspunsul trebuie transmis persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației. Legea mai prevede că refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat este abatere și atrage răspunderea disciplinară.

Când solicitantul se consideră în continuare vătămat, poate formula plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau se află sediul instituției. Instanța poate obliga instituția să furnizeze informațiile și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.

Termenul pentru instanță este de 30 de zile, iar cauza se judecă de urgență

Plângerea în instanță se face în termen de 30 de zile de la expirarea termenului inițial de răspuns, de 10 sau 30 de zile, ori de la primirea răspunsului la reclamația administrativă. Acesta este termenul care decide dacă disputa rămâne la nivel administrativ sau ajunge în fața judecătorului.

Legea stabilește și avantajul procedural pentru solicitant: plângerea și recursul se judecă în procedură de urgență și sunt scutite de taxă de timbru. După refuzul inițial urmează două etape cu termene fixe: 30 de zile pentru reclamația administrativă și alte 30 de zile pentru sesizarea tribunalului, iar instanța poate impune furnizarea informațiilor cerute.