Cel mai mare acord comercial din istoria Europei a fost aprobat vineri, după 25 de ani de negocieri, potrivit News. Acordul UE-Mercosur va elimina peste 90% din tarifele aplicate exporturilor UE și va crea o zonă de liber-schimb pentru peste 700 de milioane de oameni din Europa și America Latină. Documentul așteaptă acum aprobarea Parlamentului European.
Impactul economic limitat, dar simbolismul major
Comisia Europeană estimează că acordul va aduce un plus de 77,6 miliarde de euro economiei UE până în 2040, reprezentând doar 0,05% din PIB. Consumatorii europeni vor putea savura carne de vită hrănită cu iarbă din pampasul argentinian, iar șoferii brazilieni vor beneficia de reducerea taxelor de import pentru motoarele germane. Cifrele par modeste comparativ cu bătăliile politice epice purtate în jurul acestui acord.
Acordul comercial arată că ordinea internațională bazată pe reguli, atât de prețuită de UE, este încă vie, chiar dacă SUA a răpit un lider sud-american și l-a pus în lanțuri. Pentru Europa, acest acord reprezintă o oportunitate de a recâștiga cota de piață pierdută în favoarea Chinei în America Latină, în special în sectoare competitive precum industria auto, utilajele și aviația.
Giorgia Meloni, marele câștigător politic
Prim-ministrul Italiei a reușit din nou să vadă în ce direcție bătea vântul politic și a obținut cu abilitate concesii de ultim moment pentru fermierii italieni. Meloni a amenințat că va susține opoziția franceză față de acord, reușind astfel să obțină garanții pentru piața agricolă și promisiuni de finanțare nouă pentru agricultură din partea Comisiei Europene.
Rezultatul final înseamnă că Meloni a ales din nou tabăra câștigătoare, prezentându-se ca un jucător de echipă, în ciuda întârzierii de ultim moment. Aceste victorii pe care guvernul le poate trâmbița în fața alegătorilor din țară reprezintă încă un laur în coroana Romei pe scena europeană.
Industria auto germană respiră ușurată
Renumitul sector auto german va avea acces mai ușor la consumatorii din America Latină, oferind în sfârșit un motiv de sărbătoare pentru Das Auto. Tarifele mai mici înseamnă, în condiții egale, vânzări mai mari și o creștere a profitului pentru companii precum Volkswagen și BMW.
Există însă câteva probleme în această victorie. Tarifele, care în prezent sunt de 35%, nu vor scădea dintr-odată, la cererea Braziliei, care are propria industrie auto. Eliminarea barierelor comerciale va fi eșalonată, iar vehiculele electrice vor beneficia de un tratament preferențial, un domeniu în care Europa a rămas în urmă față de concurența globală.
Ursula von der Leyen – victorie cu preț mare
Mercosur este un triumf dulce-amar pentru președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. De când a semnat acordul cu liderii Mercosur în urmă cu mai bine de un an, echipa sa a făcut tot posibilul pentru a satisface cerințele scepticilor și pentru a obține majoritatea calificată atât de importantă. Săptămâna viitoare se așteaptă o rundă de victorie, când șefa de la Berlaymont va călători în Paraguay pentru a semna acordul.
Pe scena internațională, acest acord contribuie la îmbunătățirea imaginii Bruxelles-ului într-un moment în care blocul pare un dinozaur greoi, constant depășit de SUA și China. Acordul a avut însă un cost foarte mare – von der Leyen a trebuit să promită fermierilor din UE subvenții în valoare de 45 de miliarde de euro pentru a-i convinge, renunțând la eforturile de a reduce sprijinul agricol din bugetul UE.
Fermierii europeni – nu chiar apocalipsa agricolă
Judecând după titlurile din presă, ai putea fi iertat dacă ai crede că Mercosur este un dezastru total pentru agricultorii europeni. Realitatea este puțin mai complicată decât nenumăratele tone de produse sud-americane vândute la prețuri foarte mici care ar urma să-i alunge pe agricultorii francezi sau polonezi de pe pământurile lor.
Acordul prevede cote stricte pentru categorii care variază de la carne de vită la carne de pasăre. În practică, fermierii latino-americani vor fi limitați la exportul a câtorva piepturi de pui pe an pentru fiecare persoană din Europa. Acordul recunoaște protecții speciale pentru producătorii europeni de produse speciale, cum ar fi parmezanul italian sau vinul francez, care vor beneficia de extinderea pieței.
Mai este și problema subvenților de 45 de miliarde de euro care ajung în buzunarele fermierilor. Este greu să nu concluzionăm că, în ciuda tuturor protestelor cu tractoare și bătăilor cu gunoi de grajd din centrul Bruxelles-ului, acordul nu miroase chiar atât de rău până la urmă pentru sectorul agricol european.
Emmanuel Macron – înfrângerea unui președinte în declin
Niciun politician de rang înalt nu s-a opus mai ferm acordului comercial decât președintele Franței, Emmanuel Macron. Sub o presiune politică internă enormă, acesta s-a opus în mod constant acordului, știind bine că, pe plan intern, este văzut ca o lovitură în spate pentru agricultorii galici care suferă de mult timp.
Nu este de mirare că Franța s-a alăturat Poloniei, Austriei, Irlandei și Ungariei pentru a vota fără succes împotriva Mercosur. Macron, care consumă prim-miniștrii într-un ritm rezervat anterior cazurilor politice disperate, a avut foarte puține victorii în ultima perioadă. Torpilarea acordului de liber-schimb ar fi fost dovada că președintele francez, aflat în declin, mai are încă o anumită influență pe scena europeană.
Fostul bancher de investiții a făcut o încercare curajoasă de a-și mobiliza trupele pentru un contraatac de ultim moment și, la un moment dat, părea că are șanse bune să pună bețe în roate după ce a curtat-o pe Meloni din Italia. Totul s-a dus de râpă, iar după această ultimă înfrângere, ne putem aștepta la și mai multe critici la adresa președintelui francez în mass-media națională.
Brazilia și Lula – răbdarea răsplătită
La câteva zile după misiunea SUA de a-l captura pe omul forte al Venezuelei, Nicolás Maduro, acordul Mercosur arată că Europa nu duce lipsă de putere soft pentru a colabora constructiv cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune. Orice acord comercial ar trebui să fie considerat o propunere avantajoasă pentru ambele părți, și acesta nu este modul în care funcționează președintele american Donald Trump și arta sa de șantaj geopolitic.
Acordul are avantajul incidental de a-i întări pe adversarii săi, inclusiv pe președintele brazilian și șeful Mercosur, Luiz Inácio Lula da Silva. Acesta a dat dovadă de o răbdare extraordinară în timp ce aștepta ca UE să se organizeze și a cultivat o prietenie publică cu Macron chiar și în momentul în care negocierile comerciale erau în impas.
Competiția cu China pentru America Latină
China și-a extins exporturile către America Latină, în special către Brazilia, în deceniile în care UE negocia acordul comercial Mercosur. Acordul UE-Mercosur reprezintă o oportunitate pentru Europa de a recâștiga o parte din cota de piață, consolidând poziția UE de lider în ceea ce privește investițiile directe, un domeniu în care companiile europene încă le depășesc pe cele chineze.
Din punct de vedere politic, China a reușit într-o oarecare măsură să îndepărteze țări precum Brazilia de punctele de vedere occidentale, prin intermediul grupării BRICS, formată din Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, precum și alte economii în curs de dezvoltare. Deoarece acordul nu se referă doar la comerț, ci creează și o cooperare politică mai profundă, Lula și omologii săi din Mercosur devin mai strâns legați de Europa.
Impactul asupra mediului – provocarea climatică
Din păcate pentru ecosistemul mondial, Mercosur înseamnă un singur lucru pentru critici: arde, baby, arde. Pășunile care hrănesc turmele Braziliei vin în detrimentul pădurii tropicale care odinioară se întindea pe o suprafață vastă, iar acum se micșorează. Mai simplu spus, mai multă carne de vită pentru Europa înseamnă mai puțini copaci pentru lume.
Nu sunt numai vești proaste pentru climă în acest acord. Documentul comercial include atât măsuri obligatorii de protecție împotriva defrișărilor ilegale, cât și un angajament față de Acordul climatic de la Paris pentru semnatarii săi. Rămâne de văzut cât de eficiente vor fi aceste măsuri în practică, având în vedere presiunea economică pentru extinderea agriculturii în America Latină.
