Adevărul ascuns din spatele exploziei accidentelor cu gaze în România
Victimele cauzate de scurgerile de gaze naturale sunt de 100 de ori mai numeroase în România decât în vestul Europei. Principalele cauze: rețele vechi de zeci de ani, verificări tratate superficial și o legislație permisivă.
În România, riscul de a muri într-un accident legat de gaze naturale este de 100 de ori mai mare decât în Germania, Franța sau Olanda. Cifrele oficiale arată fără milă cât de gravă e situația: sistemul nostru de gaze e un muzeu funcțional al neglijenței, iar fiecare locuință poate deveni oricând scena unui dezastru. Diferența dintre est și vest nu mai e de mult doar o glumă proastă la adresa infrastructurii, ci o realitate care se traduce în accidente, victime și familii distruse.
Rețele vechi și improvizații periculoase
În timp ce Europa a trecut de mult la conducte din plastic, România se încăpățânează să rămână la țevile din oțel, instalate în epoca lui Gheorghiu-Dej. Dumitru Chisăliță de la Asociația Energia Inteligentă nu se sfiește să spună lucrurilor pe nume: „Suntem țara cu cea mai veche industrie și cu cea mai veche rețea de distribuție a gazelor naturale. Avem cu 60 de ani înaintea majorității țărilor europene o activitate în această zonă a distribuției gazelor naturale. Asta înseamnă că încă avem multe conducte vechi din oțel care, din păcate, au un grad de defectare mai mare decât conductele din plastic, din polietilenă, care se folosesc în prezent, dacă vorbim de partea stradală.”
Statisticile sunt simple și reci: la fiecare 50.000 de kilometri de rețea, România înregistrează 150 de accidente și 15 decese. În vest, la aceeași distanță, se întâmplă un singur accident și, în medie, 0,13 decese. Diferența nu mai e între Mercedes și Dacia, ci între o mașină funcțională și una fără frâne.
Verificări de formă, nu de fond
Odată cu liberalizarea pieței de verificări în 2008, orice „meseriaș” cu o trusă de scule a devenit, peste noapte, expert în siguranța gazelor. În multe locuințe, siguranța este tratată ca un moft, nu ca o obligație. Verificările periodice sunt văzute ca o cheltuială inutilă, iar mirosul de gaz e ignorat până când devine prea târziu. În vest, controalele sunt obligatorii și respectate; la noi, sunt bifate pe hârtie și uitate imediat după.
Legislație permisivă și indiferență instituțională
Dacă ai impresia că operatorii de gaze sunt singurii vinovați, mai gândește-te. „Lucrurile nu sunt doar la latitudinea operatorului, ci sunt, de fapt, o conlucrare între operator și instituțiile statului. De foarte multe ori apar situații în care e mult mai «rentabil» să construiești conducte noi, care înseamnă volume noi, clienți noi, venituri noi, decât să reabilitezi o astfel de rețea.”
În plus, legislația nu prevede sancțiuni clare pentru cei care nu fac verificări sau revizii. Totul rămâne la buna credință a consumatorului, iar dacă nu se întâmplă nimic ani la rând, de ce să te deranjezi să faci verificări? Această mentalitate a „merge și așa” ne costă vieți.
Atunci când se întâmplă o tragedie, vina se împarte între un lanț de mici neglijențe: o verificare amânată, o instalație improvizată, un miros de gaz ignorat. Nimeni nu răspunde, nici măcar statul care lasă această ruletă rusească să continue.
În vestul Europei, rețeaua de gaze depășește 1,2 milioane de kilometri, dar accidentele sunt rare, tocmai pentru că regulile sunt clare și aplicate cu seriozitate. La noi, rețeaua e mai mică, dar pericolele sunt de sute de ori mai mari.
Ce se poate schimba și cine ar trebui să acționeze
Modernizarea rețelelor, verificări reale și sancțiuni dure pentru fraude ar trebui să fie priorități. Dar, în realitate, actorii principali – de la politicieni la distribuitori – par să prefere să joace la noroc cu viețile oamenilor, decât să schimbe ceva cu adevărat.
Până când nu se va schimba această mentalitate, românii vor continua să trăiască cu frica scurgerilor de gaz și cu speranța că nu vor fi următoarea știre la televizor.
Responsabilitatea e aruncată dintr-o parte în alta, iar între timp, fiecare zi fără o reformă reală e o zi în care riscul rămâne la fel de mare.
România rămâne pe primul loc la accidentele cu gaze naturale în Europa, iar schimbarea nu pare să vină prea curând. Fără modernizare, fără controale reale și fără responsabilitate, cifrele nu vor scădea. Până când nu se va schimba modul în care privim siguranța, fiecare locuință va rămâne o potențială bombă cu ceas.