Adevărul despre grupele de sânge!

Tocmai de aceea, băncile de sânge pun mare accent ca procesul de donare să fie confortabil și cât mai sigur posibil pentru donatori, conform site-ului Hematology.

Astfel, procesul de donare începe cu o procedură de screening pentru a determina dacă donatorul este sănătos. Donatorii sunt întrebați despre starea lor generală de sănătate, dar și despre posibila expunere anterioară la boli transmisibile prin sânge, cum ar fi HIV, malaria și hepatita.

În plus, o simplă  analiză de laborator este folosită pentru a fi siguri că donarea de sânge nu provoacă donatorului anemie.

Volumul mediu de sânge al unui donator este de circa 11 litri.

De asemenea, complicațiile donării de sânge sunt mai puțin frecvente și de obicei minore. Leșinul este cea mai semnificativă complicație care poate apărea. În plus, pot apărea vânătăi minore la locul prelevării sângelui.

Siguranța destinatarului

Iar riscurile pentru o persoană care primește sânge pot fi împărțite în mai multe categorii și includ reacții cauzate de unele tipuri de sânge incompatibile, reacții alergice și infecții în sângele donat. Prin respectarea strictă a procedurilor standardizate, aceste riscuri au fost reduse la minimum.

Potrivirea grupelor de sânge

Aşadar, grupa de sânge este determinată de tipul de antigen prezent în celulă. Spre exemplu, dacă numai antigenul de tip A este prezent în grupa de sânge, atunci acesta este clasificat ca grup sanguin A, la fel și pentru B. Dacă sunt prezenți atât A cât și B, atunci grupa sanguină este de tip AB, în timp ce dacă nu există antigen, atunci aceastta este o grupă de sânge de tip 0.

De asemenea, semnul pozitiv și negativ al grupei de sânge indică prezența sau absența unui antigen cunoscut sub numele de factor Rh. Factorul Rh este o proteină moștenită, care se găsește pe globulele roșii și este semnificativ în donarea de sânge și transfuzii. O persoană cu un factor +Rh nu produce anticorpi -Rh, dar persoanele cu factor -Rh îi produc.

Reacții alergice

Mai mult, pot apărea unele reacții hemolitice dacă primitorul produce anticorpi împotriva antigenelor minore de pe celulele roșii transfuzate. Asemenea reacții sunt de obicei ușoare și sunt cauzate de anumite substanțe chimice din sângele donatorului.  Ele pot provoca febră, urticarie, erupții cutanate, tensiune arterială scăzută.

Putem să ne stocăm propriul sânge

De asemenea, o persoană își poate stoca propriul sânge pentru o transfuzie în cazul unei proceduri chirurgicale viitoare. Acest tip de transfuzie, cu toate că nu lipsită de riscuri, este cea mai sigură formă de transfuzie pentru primitor, deoarece elimină riscul de infecții transmise prin sânge de la alți donatori. Pentru o asemenea donare, sângele este de obicei extras cu trei până la cinci săptămâni înainte de intervenția chirurgicală și rezervat doar pentru utilizarea de către donator. Dacă nu este utilizat, este aruncat.