Sari la conținut

Amenda primită la control se contestă în 15 zile. Ce trebuie păstrat ca dovadă și unde se reclamă un posibil abuz

O reclamație privind comportamentul funcționarului nu înlocuiește plângerea prin care se contestă amenda primită la control. Pentru persoana sancționată, cele două demersuri au destinații și termene diferite; folosirea nelegală a imaginilor înregistrate poate face obiectul unei sesizări separate.

Lectură: 6 min
Instanță pentru contestarea amenzii
Imagine ilustrativă - News24

Amenda se contestă la judecătorie, conduita se reclamă instituției

Plângerea împotriva procesului-verbal trebuie depusă la judecătoria competentă în cel mult 15 zile. Calculul termenului pornește de la înmânarea documentului sau de la comunicarea acestuia. Depunerea plângerii suspendă executarea, iar pentru acest demers taxa judiciară de timbru este de 20 de lei.

În schimb, petiția privind conduita funcționarului se adresează instituției în care acesta lucrează. Ea trebuie să cuprindă întâmplările reclamate, solicitarea petiționarului și copii ale documentelor și probelor care o susțin.

Răspunsul instituției trebuie dat în 30 de zile, calculate de la înregistrarea petiției. O cercetare mai amănunțită poate prelungi termenul cu maximum 15 zile, însă petiționarul trebuie înștiințat înainte.

Dacă reclamația ajunge la o instituție necompetentă, aceasta are obligația să o redirecționeze în cinci zile către autoritatea care o poate soluționa și să anunțe persoana care a trimis-o. Soluția comunicată trebuie să includă temeiul legal.

Anularea unui alt act administrativ decât procesul-verbal de amendă urmează o procedură distinctă. De regulă, se formulează mai întâi o plângere la autoritatea emitentă sau la cea ierarhic superioară, în 30 de zile de la comunicarea actului. Pentru acțiunea în instanță, termenul este, de regulă, de șase luni, calculat de la răspuns sau de la expirarea perioadei legale în care autoritatea trebuia să răspundă.

Documentele și înregistrările trebuie păstrate de la început

Când există suspiciunea depășirii atribuțiilor, probele trebuie să permită identificarea intervenției și a persoanelor implicate. Pașii utili sunt:

Solicitarea numelui sau indicativului funcționarului, a funcției sale, a motivului intervenției și a documentelor obligatorii pentru instituția respectivă, fără blocarea verificării.

Notarea datei, orei și locului, a cererilor formulate de funcționar și a persoanelor prezente; înregistrarea originală se păstrează fără editări.

Obținerea unor copii ale actelor primite. În cazul procesului-verbal de amendă, se verifică descrierea faptei, locul și ora, regula indicată, agentul și termenul de contestare. Persoana sancționată poate solicita înscrierea obiecțiilor sale.

Actele cerute la control diferă de la o instituție la alta

Controlul unei firme, inspecția fiscală și legitimarea pe stradă au reguli diferite. Identificarea funcționarului și explicarea intervenției trebuie raportate la atribuțiile instituției:

La ANPC, comisarul prezintă firmei legitimația și ordinul ori delegația. La început explică obiectul verificării și consecințele refuzării controlului. Pot fi verificate produsele, serviciile și documentele relevante.

La ANAF, se solicită legitimația inspectorului și ordinul de serviciu. De regulă, inspecția este precedată de aviz. Firma trebuie să permită accesul în spațiile de afaceri relevante și să furnizeze documentele fiscale cerute.

La Inspecția Muncii, identificarea se face prin legitimație și insignă. Inspectorul poate sosi neanunțat, poate verifica locul de muncă și documentele aferente, identifica persoane, solicita informații, lua declarații și impune măsuri.

La Poliția Română, agentul trebuie să comunice verbal motivul legal al legitimării. Verificarea corporală, a bagajelor sau a autoturismului este permisă doar în condițiile legii.

La poliția locală, poate fi cerut motivul intervenției. Verificările trebuie să rămână în limitele atribuțiilor acestei instituții.

Procedura ANPC permite solicitarea copiilor unor documente relevante. Comisarul poate lărgi verificarea prin sondaj, dar această extindere trebuie înscrisă în actul întocmit la control.

În materie fiscală, regula este efectuarea unei singure inspecții pentru același tip de obligație și aceeași perioadă. Reverificarea este totuși posibilă în condițiile prevăzute de lege; firma poate cere documentul care justifică noua inspecție.

În cazul controlului de muncă, persoana verificată care împiedică intervenția ori refuză documentele și informațiile solicitate poate primi o amendă de 5.000-10.000 de lei.

O solicitare aparent străină de obiectul verificării poate fi clarificată prin cererea unor explicații despre conținutul și scopul ei. Această nelămurire nu justifică refuzarea întregului control.

Filmarea proprie poate servi drept probă, dar publicarea are limite

O intervenție oficială desfășurată în public poate fi înregistrată dacă persoana care filmează nu se interpune, nu împiedică accesul și respectă dispozițiile legale. Posibilitatea nu se extinde automat la orice verificare și la orice spațiu.

Într-un birou public sau într-o secție de poliție, accesul controlat, cerințele de siguranță și protejarea datelor altor persoane pot limita înregistrarea. Se poate solicita baza legală a interdicției, iar informațiile protejate nu trebuie surprinse. Constituția protejează exprimarea prin imagini, dar și viața privată și propria imagine.

Înregistrarea ca dovadă și distribuirea ei pe internet sunt demersuri diferite. Posibilitatea de a filma nu înseamnă automat permisiunea de a publica chipurile, vocile ori datele persoanelor străine de control. Limita privește și autoritatea care a realizat legal înregistrarea.

Simpla solicitare verbală a unui funcționar nu îi conferă dreptul de a șterge filmarea. Originalul trebuie păstrat, împreună cu o notă despre cine a cerut ștergerea și justificarea invocată. Ridicarea telefonului ca probă într-o procedură penală se supune unor reguli distincte.

Camerele autorităților au reguli de utilizare și păstrare

La ANPC, imaginile foto și video trebuie legate de verificare, inclusiv de neregulile găsite. Procedura exclude filmarea minorilor, a persoanelor cu dizabilități și a aspectelor vieții private. La difuzare, instituția trebuie să ascundă fețele și să modifice vocile celor surprinși. Pentru firma verificată, refuzarea filmării poate fi considerată împiedicare a controlului.

Începând cu 18 decembrie 2025, inspectorii de muncă cărora li se aplică Legea nr. 108/1999 pot utiliza la locul de muncă dispozitive video purtate pe corp, fără consimțământul persoanelor înregistrate. Durata de păstrare este de șase luni, după care imaginile se distrug, cu excepția celor utilizate într-o procedură judiciară.

Poliția Română poate înregistra intervențiile desfășurate în spațiul public fără consimțământul persoanelor vizate. Utilizarea datelor pentru alte scopuri decât cele ale colectării este interzisă, exceptând situațiile permise de lege.

Din 18 ianuarie 2026, agenții poliției locale dotați cu camere portabile sunt obligați să le utilizeze în acțiunile publice prevăzute de legea instituției. Ei trebuie să poarte însemne vizibile și, atunci când împrejurările o permit, să anunțe persoana înregistrată.

Și în cazul poliției locale, păstrarea durează șase luni. Înregistrările sunt apoi distruse, exceptând situațiile în care constituie probe într-o procedură judiciară. Responsabilul instituției pentru protecția datelor verifică periodic modul în care sunt folosite.

Folosirea nelegală a imaginilor poate fi reclamată separat

Pentru imagini utilizate ori publicate nelegal, persoana vizată poate sesiza ANSPDCP, autoritatea pentru protecția datelor.

Înaintea sesizării, poate solicita instituției deținătoare accesul la imaginile în care apare. Cererea trebuie să identifice data, intervalul orar, locul și interacțiunea înregistrată. Persoanele care apar alături de solicitant pot fi mascate în imaginile puse la dispoziție.

Distribuie

Pe news24.ro, Stefania Nistor scrie la rubricile Actual, Externe și Politică. Toate articolele →

Citește și