Capitala Mexicului se scufundă într-un ritm alarmant, înregistrând o tasare de peste doi centimetri pe lună în anumite zone. Fenomenul extrem este acum monitorizat în timp real din spațiu cu ajutorul unei noi tehnologii radar capabile să scaneze mișcările scoarței terestre.
Istoria unui dezastru ecologic
Problema metropolei cu peste 20 de milioane de locuitori pleacă chiar de la fundația sa. Orașul antic Tenochtitlan a fost ridicat de civilizația mexica pe o insulă din lacul Texcoco, unde inundațiile erau controlate eficient. Numai că lucrurile s-au schimbat radical după cucerirea spaniolă, când coloniștii au decis să dreneze lagunele pentru a face loc noilor construcții.
Pentru a asigura necesarul uriaș de apă al populației actuale, autoritățile au extras masiv apă din pânzele freatice.
Rezultatul direct este compactarea și fisurarea solului sub greutatea orașului.
Infrastructura cedează sub greutatea clădirilor
Cum se traduce asta în viața de zi cu zi a locuitorilor? Dincolo de cifre, efectele sunt vizibile la tot pasul prin șine de metrou deformate, conducte sparte și o infrastructură afectată constant. Tasarea solului, denumită tehnic subsidență, este documentată încă din 1925. Ritmul a crescut însă masiv în ultimele decenii, ajungând în anumite cartiere la o scufundare de aproape 35 de centimetri pe an.
Un exemplu frapant se află chiar pe bulevardul Paseo de la Reforma, la monumentul Angelul Independenței. Structura respectivă (înaltă de 36 de metri și fixată adânc în roca solidă) pare că se înalță de la un an la altul. În realitate, trotuarele și terenul din jur se scufundă continuu. Astfel, autoritățile sunt nevoite să adauge periodic noi trepte pentru a permite accesul pietonilor în zonă.
Datele transmise de misiunea spațială
Amploarea exactă a fenomenului a ieșit la iveală abia acum. Așa cum arată datele publicate recent de Adevarul, misiunea NISAR oferă o precizie fără precedent în măsurarea acestor deplasări. Satelitul a fost lansat în 2025 printr-o colaborare între NASA și agenția spațială indiană ISRO. Radarul său de ultimă generație observă mișcările scoarței terestre trecând prin nori sau vegetație densă.
Măsurătorile realizate între sfârșitul anului 2025 și începutul lui 2026 confirmă că anumite zone din Mexico City se afundă cu peste doi centimetri pe lună.
David Bekaert, membru al echipei științifice NISAR, a declarat că orașul reprezintă „un punct critic bine cunoscut în ceea ce privește subsidența”. Cercetătorul a adăugat că imaginile obținute sunt doar începutul unei serii de descoperiri la nivel global.
Soluții locale și monitorizare globală
Și totuși, tehnologia spațială nu poate rezolva problema de la sol. Până la urmă, salvarea capitalei mexicane depinde strict de reducerea exploatării pânzelor freatice și de regândirea urgentă a sistemului de gestionare a apei.
Între timp, misiunea NISAR își extinde aria de acoperire la nivel mondial. Instrumentele de la bord combină datele despre scufundarea terenurilor cu cele despre creșterea nivelului mărilor pentru a anticipa riscurile de inundații. Satelitul va continua să scaneze aceeași zonă și să transmită pachete de date la fiecare 12 zile pentru monitorizarea ghețarilor, a pădurilor și a regiunilor de coastă.
