Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat joi decizia în dosarul „Lin II”, o cauză extrem de sensibilă care vizează întreruperea cursului prescripției răspunderii penale în țara noastră.
Miza miilor de dosare penale
Subiectul a ținut blocat sistemul judiciar de la București într-un conflict cu cel european de mai mulți ani. Miza reală o reprezintă închiderea a mii de dosare penale, inclusiv spețe de mare corupție, ca urmare a deciziilor succesive ale Curții Constituționale și ale Instanței Supreme din perioada 2018-2022.
La o primă vedere, pe baza pronunțării orale de la Luxemburg, judecătorii europeni au stabilit că noul regim al prescripției se aplică doar cauzelor aflate în prezent pe rolul instanțelor. Nu și celor care au fost deja soluționate în mod definitiv.
Reactia Instantei Supreme din Romania
La scurt timp după anunțul venit de la Luxemburg, Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis un set de precizări clare. Reprezentanții ÎCCJ au ținut să sublinieze imediat că „Fidelitatea noastră aparține valorilor statului de drept”.
Dar ce înseamnă asta mai exact pentru justiția din România? Conducerea instanței de casație a explicat că misiunea sa fundamentală rămâne asigurarea unei aplicări loiale, coerente și previzibile a legii. Totul în deplinul respect al ordinii juridice europene, al Convenției Europene a Drepturilor Omului și al Constituției României.
E drept că abordarea judecătorilor români de-a lungul timpului în materia prescripției nu a reprezentat o opțiune arbitrară între dreptul UE și regulile de la Strasbourg. Dimpotrivă, magistrații susțin că au aplicat dreptul european în mod armonizat, valorificând standardele de protecție a drepturilor omului. Pentru a întări ideea, ICCJ a invocat articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care arată că drepturile garantate de Cartă trebuie să aibă un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel asigurat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Argumentele juridice si concluzia Avocatului General
Așa cum a relatat Libertatea joi după-amiază, interpretarea articolului 49 din Cartă (privind principiul legalității incriminării) a fost făcută în deplină concordanță cu articolul 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu jurisprudența Curții de la Strasbourg. Până la urmă, acesta reprezintă standardul minim de protecție asumat chiar de dreptul Uniunii.
Iar acest raționament complex a fost confirmat explicit și de concluziile Avocatului General al CJEU. Acesta a reținut clar că interpretarea dreptului Uniunii nu poate ignora standardele de protecție a drepturilor fundamentale.
Înalta Curte a transmis public un mesaj ferm privind parcursul instituției: „într-o Europă a dreptului, loialitatea unei instanțe nu se demonstrează prin atașamentul față de o singură decizie punctuală, ci prin consecvența cu care promovează dialogul judiciar și aplică principiile comune care unesc sistemele constituționale naționale cu cele europene”.
Instanța supremă dă asigurări că își va exercita rolul constituțional cu același echilibru și cu maximă responsabilitate pe viitor, având ca reper unic aplicarea corectă a legii și protejarea cetățenilor.
O analiză completă a impactului juridic va fi posibilă abia după publicarea în scris a motivării oficiale a hotărârii de către instanța europeană.
