Conflictul din Iran aduce apreciere a dolarul, în schimb Europa este vulnerabilă cu stocuri de gaz la 30%

Strâmtoarea Ormuz, punctul nevralgic

Totul pleacă de la o rută maritimă esențială. Analiștii Ebury explică miza uriașă a blocajului naval din regiune. „Principala sursă de presiune asupra piețelor este închiderea Strâmtorii Ormuz, una dintre cele mai importante rute globale pentru transportul petrolului. Dacă această situație se prelungește, impactul nu se va limita la creșterea prețului petrolului, ci va genera presiuni inflaționiste suplimentare, va încetini creșterea economică globală și, în unele cazuri, ar putea împinge anumite economii spre recesiune”.

Dolarul american, marele câștigător

Iar în acest peisaj, un câștigător iese clar în față, influențat de două forțe majore: aversiunea globală la risc și expunerea economiilor la șocurile energetice. V-ați gândit cine profită cel mai mult? Ei bine, răspunsul e simplu.

„Dolarul american se conturează drept principalul beneficiar al acestor evoluții. Ca activ de refugiu, el atrage fluxuri masive de capital în perioade de incertitudine geopolitică. În același timp, poziția Statelor Unite ca exportator net de petrol și gaze naturale lichefiate oferă un avantaj suplimentar: creșterea prețurilor la energie susține creșterea PIB-ului, reducând în același timp expunerea la inflația importată”, susțin analiștii.

De acest val beneficiază indirect și monedele ancorate strâns de dolar, în special cele din Orientul Mijlociu. Acestea au fost protejate de volatilitate datorită rezervelor solide și veniturilor crescute din exporturile de energie. În aceeași categorie intră și yuanul chinezesc, care, deși nu este formal fixat, este gestionat într-un mod care îl menține aliniat cu dolarul (o strategie cunoscută a Beijingului).

Cine mai profită de criză?

Monedele tradiționale de refugiu, cum ar fi francul elvețian și yenul japonez, se apreciază și ele, dar performanța lor este mai modestă comparativ cu cea a dolarului. Un alt grup de câștigători este cel al economiilor exportatoare de petrol și gaze. Închiderea Strâmtorii Ormuz creează oportunități pentru furnizorii din afara regiunii Golfului. ei pot vinde mai mult și la prețuri mai mari.

Valute precum dolarul canadian, coroana norvegiană sau dolarul australian sunt direct avantajate de această dinamică.

Euro, sub presiune maximă

Numai că pentru Europa, lucrurile stau complet diferit. Principalele monede europene, cu euro în frunte, sunt sub o presiune imensă. Zona euro este puternic dependentă de importurile de energie, iar după oprirea livrărilor din Rusia, a fost nevoită să își diversifice sursele, ceea ce o face extrem de expusă la șocuri pe piața petrolului și a gazelor lichefiate.

„Acest aspect este cu atât mai important cu cât majoritatea statelor europene au intrat în luna martie cu stocuri de gaze neobișnuit de scăzute: aproximativ 30% la nivelul Uniunii Europene, circa 20% în Germania și sub 10% în Țările de Jos. În acest context, rolul Qatarului devine esențial, acesta reprezentând aproximativ 15% din totalul importurilor de LNG ale Europei, însă oprirea livrărilor sale amplifică presiunea asupra pieței. Ca alternativă, exportatorii de LNG din SUA sunt în poziția de a beneficia mare, în condițiile în care Europa și Asia concurează pentru aceleași resurse”, notează analiștii.

Efect de domino în piețe

Slăbirea monedei euro are efecte de contagiune și asupra monedelor din Europa Centrală și de Est, care tind să înregistreze pierderi și mai mari. Forintul maghiar s-a dovedit deosebit de vulnerabil, Ungaria având una dintre cele mai ridicate ponderi ale importurilor nete de energie în PIB. O ecuație simplă, de fapt: țările care sunt importatoare nete de petrol și gaze sunt dezavantajate.

E drept că lira sterlină ocupă o poziție intermediară. Deși Marea Britanie este importator net de energie, dependența sa de Orientul Mijlociu este mai redusă decât a zonei euro.

Privind în perspectivă, dacă conflictul persistă, dolarul american va continua, cel mai probabil, să domine. În schimb, spun analiștii, în cazul unei rezolvări rapide a conflictului, este probabilă o inversare relativ rapidă a fluxurilor către activele de refugiu, ceea ce ar putea duce la o depreciere a dolarului către nivelurile anterioare izbucnirii războiului.