Cronica de la Beijing: „hutongs”, ultimul tranșeu chinez împotriva globalizării

Primele au fost construite în jurul Orașului Interzis și și astăzi păstrează griul care a subliniat contrastul cu galbenul și roșul căminului imperial.

Varza vestește iarna pechineză. Vânzătorii din suburbii le îngrămădesc în orice colț, metri de varză în aer liber, așteptând parada vecinilor. Tradiția vorbește că 25 de kilograme per familie să dureze până în februarie. Împotriva frigului nu există un remediu mai bun decât acea varză ieftină, rezistentă și versatilă. Nu are nevoie de frigider, doar scoateți frunzele exterioare congelate și însoțiți-l cu tofu sau carne de porc, fiert sau sotat. China va asalta în curând tronul global al SUA, iar acel simbol al strâmtorilor recente rămâne.

Pântecele expuse vestesc vara pechineză. Căldura apasă și mulți își ridică cămășile, legate peste buric sau până la vârful axilelor, mereu cu dispreț pentru decor. Autoritățile au luptat de ani de zile împotriva acestui îndemn, convinse că pedepsesc estetica capitalei celei de-a doua economii mondiale, niciodată cu succes.

Varza și burta sunt, să înțelegem asta, exclusiv pentru „hutongs”. Nu le vei vedea printre aroganții zgârie-nori din Guomao, cartierul financiar, nici printre restaurantele rafinate din Sanlitun, epicentrul divertismentului. „Hutong-urile” sunt cartierele cu case joase și străzi șubrede pe care Beijingul le-a transpirat de secole. Vecinii săi scot vara trei scaune și o masă pentru a lua masa în aer liber sau a se plimba în pijama, iar toamna au nevoie de o rază de soare pentru a improviza un joc de mahjong, ceva asemănător cu dominoul. „Hutong-urile” sunt ultimul șanț al acelei spontaneități joviale, haotice și delicioase chineze în fața avansului de neoprit al globalizării și a fricii de ceea ce vor spune alții.

Primele „hutongs” au fost construite în jurul Orașului Interzis și și astăzi păstrează griul care sublinia contrastul cu galbenul și roșul căminului imperial. Accentul pechinez este omniprezent, murdar și tuns când trageți r-urile finale. Chiar și astăzi „hutong-ii” vaccinează împotriva rutinei. O livadă mică aici, un crescător de greieri sau de carduri acolo, ascuțitorul de cuțite pe tricicletă…

„Hutong-urile” sunt o vastă întindere de locuințe de calitate scăzută în centru și locuite în mare parte de un sector social nu foarte dinamic. Târnăcopul s-a străduit să rezolve această anomalie prin forță. Un amestec de lăcomie, corupție și dispreț istoric i-a măturat pe mulți dintre ei în ajunul Jocurilor Olimpice din 2008. Orașul se pregătea să primească milioane de vizitatori, iar „hutong-urile” scârțâiau de pretinsă modernitate. Mii de fațade s-au trezit cu cuvântul „scaun”; (demolare în mandarină) într-un cerc roșu care identifică victimele buldozerului. Campania s-a desfășurat fără criterii: târnăcopului nu-i plăcea niciun „hutong”, nici structurile dinastice și nici mahalale pure.

Doar o mână de asociații protecționiste, mereu formate din străini, au luptat împotriva acestui ultraj. Îi împărtășeau târnăcopii lipsa lui de judecată: le plăcea pe toată lumea. Cei mai mulți chinezi au fost încântați de compensația financiară care le-a permis să se mute în locuințe decente în orice suburbie îndepărtată. Se întâmplă ca „hutong-urile” să fie la fel de pline de farmec, pe atât de lipsite de confort. Le lipsește încălzirea centrală într-un oraș cu ierni înghețate și băi private. Un vechi prieten a explodat la a enemea mea plimbare cu bicicleta prin hutong-uri. Străinii, a sugerat el, ar trebui să locuiască într-unul pentru câteva săptămâni pentru a avea mai multă perspectivă: „Prima excursie la toaleta publică în zorii iernii și prostiile au dispărut & rdquor ;. de necontestat.

Amenințarea actuală la adresa „hutong-ilor”, la fel de gravă precum târnăcopul, este gentrificarea. Sunt încă puțini, dar procesul este de neoprit. Unele dintre primele mele cronici, acum 17 ani, veneau de la o mică cafenea din Nanluoguxiang, prin a cărei fereastră vedeam în fiecare zi papagalul vânzătorului de hârtie igienică oferindu-și marfa. Acel „hutong” prăfuit este astăzi un amestec irecuperabil de baruri occidentale, magazine de suveniruri cu material maoist, galerii de artă pretențioase și chiar un Starbucks.

În cele mai cunoscute „hutong-uri” „influencerii” se înghesuie în weekend în căutarea celei mai autentice abordări. Varza care a stat la baza dietei de iarnă de la Beijing servesc acum și ca fundal pentru selfie-uri.

Sursa: www.epe.es