Cum se verifică factura de gaze. Puterea calorifică folosită la calcul poate fi contestată în maximum două luni

Verificarea începe cu volumul și energia facturate

ANRE indică trei informații despre consum și caracteristicile gazului care se găsesc pe factură:

• Cantitatea de gaze consumată, exprimată în metri cubi.
• Puterea calorifică a gazului, adică puterea sa de ardere.
• Cantitatea de energie consumată, care stă la baza facturării.

Legătura dintre aceste date vine din sistemul introdus la 1 iulie 2008, prin metodologia aprobată prin Ordinul nr. 56/2008. De atunci, facturarea gazelor se face în funcție de energia conținută. Prețurile și tarifele reglementate au trecut de la exprimarea în lei pe unitate de volum la lei pe unitate de energie.

Exemplul oferit de ANRE compară un gaz cu puterea calorifică de 10 kWh/mc într-un punct A cu unul de 8 kWh/mc într-un punct B. Unitatea exprimă kilowați-oră pe metru cub. Pentru încălzirea aceleiași cantități de apă, la același debit, timpul necesar este mai scurt în primul caz.

Volumul consumat diferă, dar suma plătită în acest exemplu este aceeași, deoarece prețul ține cont și de puterea calorifică. La introducerea sistemului, instituția explica faptul că schimbarea modului de facturare nu ar trebui să modifice factura în condițiile unui consum constant.

Consumatorii casnici au păstrat aceleași contoare la trecerea la facturarea în energie. Acest tip de facturare este folosit în majoritatea statelor Uniunii Europene.

Sesizarea se adresează mai întâi furnizorului

Dacă există suspiciuni privind corectitudinea datelor facturate, consumatorul se adresează companiei cu care are contractul de furnizare. Când problema nu se rezolvă la furnizor, acesta se poate adresa ANRE și instituțiilor abilitate pentru protecția consumatorului.

Operatorii de distribuție trebuie să publice pe propriile pagini de internet valorile puterii calorifice superioare pentru fiecare localitate în care distribuie gaze. Consumatorul poate compara valoarea înscrisă pe factură cu datele publicate pentru localitatea sa și pentru perioada facturată.

Termenele diferă în funcție de obiectul reclamației. Pentru măsurarea consumului, reclamațiile și divergențele dintre părți privesc consumurile înregistrate în ultimele 3 luni calendaristice.

Pentru valoarea puterii calorifice utilizate la facturare, reclamația poate fi făcută în maximum două luni de la primirea facturii. Furnizorul are obligația să răspundă în 15 zile lucrătoare.

Furnizorii au, de asemenea, obligația să le comunice consumatorilor informațiile privind accizarea gazelor naturale.

Răspunsul trebuie să conțină datele folosite la determinarea puterii calorifice superioare pentru zona de calitate a gazelor și pentru perioada înscrisă în factură, împreună cu explicația calculului. Zona respectivă este cea în care calitatea gazelor se consideră omogenă și constantă pentru un interval determinat.

Puterea calorifică se măsoară cu aparate din rețea

Producătorii, transportatorul și distribuitorii au obligația să instaleze aparate de control al parametrilor gazului în anumite puncte ale rețelei și să efectueze măsurători permanente ale puterii calorifice.

Aparatele folosite pentru determinarea acesteia se numesc cromatografe. Ele trebuie să îndeplinească cerințele legale privind marcajul sau aprobarea de model și verificarea în termen. Aprobarea de model este eliberată, după caz, de Biroul Român de Metrologie Legală.

Operatorii de distribuție verifică periodic, cu gazcromatografe proprii, valorile determinate de operatorul Sistemului Național de Transport sau de producătorii de gaze. În metodologia explicată de ANRE, puterea calorifică superioară este raportată la temperatura de combustie de 15°C.

Puterea calorifică nu este constantă: ANRE arată că aceasta diferă în funcție de proveniența gazelor, inclusiv de amestecul format în rețeaua de transport. Într-o zonă de calitate, variația puterii calorifice superioare nu poate depăși ±2%. Dacă limita este depășită, zona se reconfigurează.

Expertiza contorului stabilește cine suportă cheltuielile

Verificarea metrologică, prin care se controlează corectitudinea măsurării, se realizează într-un laborator autorizat de o terță parte și agreat de părți. Cealaltă variantă este laboratorul operatorului licențiat de furnizare sau distribuție, în prezența reprezentantului împuternicit al direcției regionale de metrologie legală.

La final se întocmesc documente doveditoare, precum procesul-verbal de analiză, buletinele de verificare metrologică și fișele de măsurare, conform procedurilor aprobate ale laboratorului.

Cheltuielile sunt repartizate în funcție de rezultat și de situația aparatului:

• Dacă rezultatul este admis, iar reclamația nu a fost întemeiată, reclamantul suportă înlocuirea și verificarea metrologică. Consumul este facturat conform citirilor lunare.
• Dacă aparatul măsoară corect, dar nu are verificarea metrologică periodică impusă de lege, cheltuielile revin operatorului licențiat de furnizare sau distribuție care îl exploatează.
• Dacă rezultatul verificării este respins, operatorul care exploatează contorul suportă cheltuielile de înlocuire și expertiză metrologică.

Recalcularea depinde de depășirea erorilor admise

Un contor poate fi respins pentru zgomote în funcționare, aspect, cădere de presiune sau motive similare. Dacă erorile de măsurare rămân în limitele maxime admise de legislația metrologică, consumul nu se recalculează.

Dacă aparatul este respins și erorile depășesc limitele maxime admise, consumul se recalculează pentru perioada reclamată de beneficiar, dar pentru cel mult 3 luni de la data înregistrării reclamației.