Cristian Bivolaru, directorul general al clubului Farul Constanța, este titularul dosarului de rețea R45846 din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Oficialul a fost recrutat de fosta Securitate și a turnat sub numele conspirativ „George”.
Cum a ajuns traducătorul de la Fieni în rețeaua secretă
Bivolaru a absolvit liceul „Mihai Viteazul” din București în 1977. Imediat după, a intrat la Facultatea de Limbi Străine (secția polonă-engleză), pe care a terminat-o în 1981. În toamna aceluiași an, a ajuns traducător la Întreprinderea „Steaua Electrică” Fieni din județul Dâmbovița.
Un raport strict secret arăta că tânărul fusese evaluat pozitiv. Securitatea îl descria drept o persoană sinceră, dispusă să ofere informații și să sprijine în continuare activitatea instituției. Pe baza acestor concluzii, la 16 mai 1982, șeful Securității Dâmbovița, lt. Col. Iftime Neculai, a aprobat raportul de recrutare ca informator.
Iar două zile mai târziu, pe 18 mai 1982, Bivolaru a fost înregistrat oficial în rețeaua de informatori.
„În acest sens, voi furniza informații în mod scris și voi semna cu pseudonimul «George». Informațiile furnizate vor fi sincere și obiective. Mă angajez să păstrez legătura în mod organizat cu organele de securitate și să nu profit de calitatea pe care o am de a colabora cu Securitatea”, scria Bivolaru în vara lui 1982.
Apărarea oficialului. Șantajul și teama de concediere
Ce zice personajul principal despre această filă de istorie personală?
Adevarul a publicat recent o discuție cu oficialul constănțean, în care acesta recunoaște experiența de informator al Securității, dar o pune pe seama presiunilor de la locul de muncă.
„Am semnat în urma unui șantaj. Am avut un conflict cu un coleg de etnie maghiară, securistul de la întreprindere a aflat și mi-a pus în vedere că risc să fiu dat afară. E contextul în care am acceptat colaborarea cu Securitatea într-un moment în care abia ieșisem de pe băncile facultății, eram căsătorit, aveam un copil mic, pe Octavian”, a declarat Cristian Bivolaru.
Cert e că fostul traducător descrie situația de atunci ca fiind una complet blocată.
„Vă rog să vă închipuiți acea situație, practic fără ieșire, cu pericolul de a rămâne pe drumuri, în timp ce trebuia să am grijă de familie. Mergeam luni dimineața la Fieni, mă întorceam sâmbătă seara, îmi vedeam copilul o zi și trebuia să revin. Ar trebui să vă puneți în postura acelor timpuri pentru a înțelege situația critică. Securitatea a mai încercat să mă activeze și după ce am ajuns la FRF, în 1986. Prin ‘87, m-a chemat Marin Bărbulescu, șeful Miliției Capitalei, să mă aducă la Victoria. Probabil mizau să mă facă ofițer și apoi să-mi traseze și alte însărcinări. Am refuzat și am preferat să rămân în federație”, a mai explicat el.
Trecutul la FRF și dosarul ajuns pe masa CNSAS
Numai că evidențele CNSAS arată o cronologie interesantă. Bivolaru susține că nu și-a studiat dosarul și că în anii ’90 a primit o adeverință potrivit căreia nu exista nimic pe numele său.
Ștampilele oficiale spun altceva.
După Revoluție, SRI a predat dosarul de informator R45846 către CNSAS exact pe 12 august 2005. În luna septembrie a aceluiași an, Bivolaru și-a consultat propriul dosar, așa cum apare negru pe alb în fișa de studiu a documentului. Pe 25 octombrie 2005, el și-a dat brusc demisia de la Federația Română de Fotbal. A invocat atunci acuzații „jignitoare și neadevărate” lansate într-o conferință de presă de președintele FRF Mircea Sandu, care îi criticase activitatea din ultimii trei ani.
Dar să fim serioși, perioada petrecută la Casa Fotbalului a inclus controverse majore. În 1993, Bivolaru a semnat un document care atesta în mod fals că Vasile Miriuță fusese selecționat la echipele naționale ale României, pentru a-i facilita un transfer în Franța. Mai târziu, în 1997, fostul președinte al FRF, Mircea Pascu, l-a acuzat de deconturi frauduloase la deplasările naționalei. Bivolaru l-a dat în judecată pentru calomnie, însă instanțele au respins acțiunea și i-au dat câștig de cauză lui Pascu.
Situația la zi la clubul de la malul mării
În prezent, oficialul susține că dosarul conține o eroare privind data înscrierii în PCR. El precizează că a devenit membru în iunie 1984 (nu în 1987) și prezintă carnetul de partid în sprijinul afirmației.
Tot el a declarat că s-a retras din viața publică și a părăsit funcția de director general al Farului la 1 iulie. totusi clubul constănțean nu a anunțat oficial plecarea sa, iar Cristian Bivolaru figurează în continuare în organigrama de pe site-ul oficial al Farului.
