Un cuplu de orădeni, cu o experiență de 25 de ani în salvarea copiilor abandonați, aplică modelul lor de succes la peste 8.500 de kilometri de casă, în Tanzania. Acolo, unde două milioane de copii sunt orfani, românii au ridicat un sat întreg pentru a le oferi o șansă la o viață normală, departe de străzile unde malnutriția ucide.
O realitate cruntă
Mircea Toca și soția sa au descoperit o lume complet diferită când au ajuns în Tanzania. O lume a sărăciei extreme, unde copiii rămași fără părinți nu au, practic, nicio șansă.
„Când am ajuns în Tanzania, am descoperit că sunt foarte mulți copii orfani, care sunt pe străzi, nu merg la școală. Au rămas fără părinți, alții pur și simplu abandonați. Am dezvoltat această viziune – case de tip familial – unde să preluăm acești copii”, povestește Mircea Toca.
Pentru acești copii, supraviețuirea este o luptă zilnică. Nu-i chiar așa simplu cum pare de la distanță. Mâncarea se rezumă adesea la un bol de mămăligă cu legume pe zi. „E foarte multă sărăcie, foamete… Copiii orfani nu au nicio șansă. De obicei, mor din cauza malnutriției. Dacă nu ai tată și mamă care se îngrijesc de hrana zilnică, de nevoile zilnice…”, explică românul.
Modelul românesc, exportat în Africa
Totul a început în România, lângă Oradea. Acolo, cei doi soți au înființat un cămin familial pentru 16 copii abandonați, care astăzi sunt, în majoritatea lor, absolvenți de facultate. Acum 10 ani, au decis să ducă acest concept într-una dintre cele mai sărace țări din lume.
Și au reușit.
Proiectul lor a primit sprijinul total al autorităților africane. Astfel, în regiunea Tabora, viziunea lor a prins contur. „Am convenit să dezvoltăm în Tabora și am început cu primul sat. Am cumpărat o proprietate de 8 hectare, pe care am construit primele 10 case individuale”, spune Mircea. Dar care e secretul? Ei bine, nu e vorba de un orfelinat clasic. „În fiecare casă, am angajat un cuplu de părinți, tată și mamă. Asta e ideea noastră: copiii să crească cu părinți”, completează el.
Un sat ridicat din donații
Întregul proiect este finanțat din sponsorizări, majoritatea venind de la mii de români impresionați de poveste. Cu fondurile strânse, asociația nu doar că a construit casele, dar a pus pe picioare și o fermă de vaci de lapte pentru a asigura hrana copiilor. Ba chiar și o școală.
Iar școala nu este doar pentru copiii din proiect. „Am construit școala organizației și aici ne merg copiii. Avem undeva la 200 de copii, plus 400 de copii din comunitate”, spun cei doi tineri orădeni. un proiect care ajută o întreagă comunitate.
„Greutăți mult mai mari decât ale noastre”
Ecoul muncii lor a ajuns înapoi în țară și a mobilizat și alți oameni. Adrian Mohuț, directorul unei școli din Odorhei (o comună de lângă Oradea), s-a implicat activ în campaniile de strângere de fonduri după ce a văzut cu ochii lui realitatea de acolo.
V-ați gândit vreodată cum e să te bucuri, pe bune, că plouă? Pentru unii, asta înseamnă apă de băut. „E o lume care, pur și simplu, te face să vezi că există greutăți mult mai mari decât cele pe care noi le numim greutăți. Vezi copii pe stradă care nu au ce să mănânce, vezi familii care se bucură că plouă și că au apă de consum”, mărturisește Adrian Mohuț.
În Tanzania, 80% din populație trăiește din agricultură, iar locurile de muncă sunt rare și extrem de prost plătite. Statul, în schimb, nu alocă niciun dolar pentru protecția celor două milioane de copii orfani.
