Marius Ghincea, expert în securitate militară la Universitatea ETH Zurich, aruncă o bombă. România își pune problema greșit. Total greșit. Întrebarea „Cu SUA sau cu UE?” pleacă de la o premisă care pur și simplu nu există în realitate, scrie Adevărul.
Nu alegi o tabără. Îți ordonezi prioritățile. Diferența pare subtilă, dar schimbă tot calculul strategic.
De ce nu ne putem permite să ignorăm percepția americană
Ghincea e direct. Pe termen scurt, România are nevoie de garanțiile americane. Nu pentru că ar fi sută la sută reale sau credibile acum. Ci pentru că ele țin în picioare toată arhitectura de securitate a flancului estic NATO.
„Pe termen scurt, România nu își poate permite să piardă percepția pe care garanțiile de securitate ale SUA o oferă întregii planificări strategice de pe flancul estic. Inclusiv României. Chiar dacă această percepție nu mai este reală sau credibilă”, a transmis expertul.
Percepție. Cuvântul ăsta revine mereu. Obsesiv aproape. În relațiile internaționale, ce cred ceilalți despre tine cântărește enorm, uneori chiar mai mult decât ce se întâmplă de fapt pe teren.
Trei piloni, mai multe școli de gândire
Politica externă românească s-a clădit tradițional pe trei piloni: SUA, NATO, Uniunea Europeană. Ghincea le zice „trinitatea strategică”. Problema? În instituțiile statului, oamenii văd diferit cum ar trebui aranjați acești piloni.
„Școala continuistă, dominantă în instituții, susține menținerea acestui model, cu următoarea ierarhie: SUA > NATO > UE”, explică Ghincea.
Apoi vine școala revoluționară. Ironia sorții: susține formal aceeași ordine. Dar face ceva în plus. Sabotează activ orice încercare de a construi o Uniune Europeană a Apărării. Aici e diferența față de continuiști. Aici.
Reformiștii cer o răsturnare de priorități
Mai există o voce. A treia. Școala reformistă propune ceva radical diferit: UE > NATO > SUA.
Ură față de America? Nu. Pragmatism pur.
„Nu este vorba despre o alegere binară, ci despre o schimbare a ierarhiei pe un continuum de priorități în structurarea relațiilor strategice. Și asta din motive pragmatice ce țin de comportamentul administrației Trump, nu ca expresie a vreunui anti-americanism”, a spus Marius Ghincea.
Administrația Trump a schimbat regulile jocului, sau măcar percepția lor, iar reformiștii spun că România trebuie să țină cont de realitatea asta nouă.
Ierarhie, nu excludere
Ideea centrală e simplă de formulat. Greu de pus în practică. România nu trebuie să aleagă între parteneri. Trebuie să decidă cui îi acordă prioritate când vine vorba de resurse: bani, capital politic, efort diplomatic.
„Alegerea, pe termen scurt și mediu, pentru România și pentru celelalte state din regiune nu este, așadar, între America SAU Europa, ca opțiune binară și reciproc exclusivă”, punctează expertul de la ETH Zurich.
Discuția reală? „Despre ierarhia acestor relații și despre prioritățile care ar trebui să structureze alocarea resurselor materiale, politice, diplomatice și de implicare strategică”.
Ghincea încheie tranșant: „Prin urmare, este lipsit de sens să discutăm în termeni binari, atunci când logica adecvată este una a ierarhiilor dintre diferiții piloni ai trinității strategice”.
Binar sau nu, decizia va veni. Miza e prea mare pentru simplificări de manual.
