Ora 3:30 dimineața. În plină noapte. Sub escortă de poliție. Așa au fost aduși primii migranți la o fostă bază militară din Crowborough, East Sussex. O operațiune secretă care a declanșat imediat furia localnicilor și o criză politică la Londra.
Dailymail scrie despre 27 de migranți ilegali. Ei sunt primii. Cazarmele urmează să găzduiască, în total, peste 500 de bărbați adulți. Și nu vor fi reținuți acolo, ci vor avea libertate totală de mișcare. Decizia? O consecință directă a anulării de către guvernul laburist al lui Sir Keir Starmer a controversatului acord cu Rwanda, una dintre primele măsuri luate după preluarea puterii în iulie 2024, ceea ce a forțat găsirea de soluții alternative de cazare.
„O nouă zi a rușinii”. Opoziția acuză Guvernul că a acționat „sub acoperirea întunericului”
Reacția politică nu s-a lăsat așteptată. A fost dură. Imediată. Conservatorul Chris Philp, Secretar de Interne din umbră, a numit totul „o nouă zi a rușinii” pentru laburiști. Apoi a atacat direct: „Am văzut sute de infracțiuni comise de imigranți ilegali în centrele de azil, inclusiv numeroase violuri, agresiuni sexuale și chiar crime. Acum, femeile și copiii din Crowborough vor fi expuși și ei acestor riscuri.”
Costurile sunt uriașe: 4 miliarde de lire sterline pe an pentru cazarea imigranților, a punctat Philp, care a acuzat apoi guvernul de lașitate. „Dacă laburiștii ar fi permis ca schema Rwanda să înceapă, acești imigranți ilegali ar fi fost în Rwanda, nu în Crowborough, dar Keir Starmer a fost prea slab pentru a duce la îndeplinire planul.”
Și acuzațiile au continuat. Politicianul conservator a insistat: „Guvernul a încercat să ascundă ce făcea în Crowborough, introducând pe furiș imigranții ilegali în centru sub acoperirea întunericului.”
„Ne este frică pentru siguranța femeilor și copiilor”. Localnicii, la capătul răbdării
Tensiunea plutește în aer. În Crowborough, un oraș cu 23.000 de suflete, oamenii sunt la capătul puterilor. De 12 săptămâni mărșăluiesc duminică de duminică. Protestează. Acum, sosirea primilor migranți a turnat gaz pe foc. Kim Bailey, care conduce grupul de campanie „Crowborough Shield”, acuză Ministerul de Interne de un „vid de informații” care a generat „multă frică”.
„Bineînțeles că părinții își fac griji. În fiecare zi vezi știri despre o nouă infracțiune”, explică Bailey. Insistă că nu e vorba de rasism. Orașul, amintește ea, a primit cu brațele deschise familii din Ucraina și Afganistan. Problema e cu totul alta.
„Comunitatea aceasta nu este neprimitoare, dar acest lucru nu este corect: 540 de bărbați fără nimic de făcut, la marginea unui oraș.”
Grupul de campanie și consiliul local, condus de o coaliție de liberal-democrați și verzi, se gândesc la o acțiune în justiție. Vor să blocheze proiectul. Șansele? Mici, după cum admit chiar ei.
„Ne-au mințit”. Oamenii se tem că nu-și vor mai putea vinde casele
Șocul e și mai mare pentru vecinii bazei. Oamenii care locuiesc chiar lângă. Karen Creed, 62 de ani, e îngrijorată. „Principala mea grijă este faptul că sunt toți bărbați. Nu sunt familii. Nu știm trecutul niciunuia dintre ei. Vreau să mă simt liberă să mă plimb prin orașul în care locuiesc.”
Ironia sorții…
Phillip și Christine Straker locuiesc tot lângă bază. Sunt „șocați”. Doamna Straker o spune pe șleau: „Ministerul de Interne pur și simplu a mințit și nu a făcut nimic din ce a promis.” Soțul ei se gândește la bani. La viitor. „Anul acesta împlinesc 70 de ani, deci în următorul deceniu probabil aș vrea să vând, dar acum nu cred că vom mai putea vinde casa.”
Ce spune Guvernul. Planul de a închide toate hotelurile pentru azilanți până în 2029
Guvernul? Își apără decizia, în ciuda criticilor. Secretarul de Interne, Shabana Mahmood, a prezentat centrul din Crowborough drept un pas necesar. Unul dintr-un plan mai mare: închiderea tuturor hotelurilor folosite pentru cazarea solicitanților de azil până în 2029. Cifrele oficiale arată că numărul acestora a ajuns la 36.273.
Mahmood a promis că „Crowborough este doar începutul. Voi deschide centru după centru până când fiecare hotel pentru azilanți va fi închis și redat comunităților locale. Nu mă voi odihni până când ordinea și controlul la granițele noastre nu vor fi restabilite.”
