Pe 2 iunie 2026, Opera Națională București a găzduit un eveniment de excepție dedicat Zilei Naționale a Italiei. Pe prima scenă lirică a țării s-a lansat oficial și cel de-al doilea semestru din 2026 ca An Cultural Italia-România, în prezența unor invitați de marcă și a patru soliști italieni de calibru.
Prezente oficiale la nivel inalt in sala Operei
Ambele sărbători au fost omagiate ceremonial în sala Operei Naționale București (ONB). Orchestra instituției a intonat imnurile de stat ale celor două țări pentru a deschide seara de gală.
Și nu au lipsit oficialitățile de la București și Roma.
În sală s-a aflat ASR Principesa Sofia a României. Pe scenă au rostit alocuțiuni festive Laura Aghilarre, ambasadoarea Republicii Italiene în România, și Oana, Clara Gheorghiu, vice-prim ministru. Din partea delegației străine a vorbit Federico Mollicone, președintele Comisiei de Cultură, Știință și Educație a Camerei Deputaților din Italia. Ministrul Culturii, Demeter András István, a urcat la rândul său la microfon și i-a conferit oaspetelui italian o diplomă onorifică. Gestul a reprezentat un semn de prețuire a eforturilor pentru întărirea relațiilor culturale româno-italiene.
Patru voci italiene si un repertoriu clasic
Până la urmă, stilistica de interpretare italiană este mereu corect prezentă și bine valorizată în întreg specificul ei pe marile scene ale lumii.
Iar arta cântului liric italian a fost inclusă oficial în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO în luna decembrie 2023. Așa cum notează Adevarul într-o cronică a evenimentului, vocile din Peninsulă aduc o pronunție autentică și o colorizare a intențiilor expresive greu de egalat. Ele conferă accentuări care reliefează dramaturgia și nuanțări ce țin de tălmăciri subtile ale partiturilor.
Programul solistic a fost deschis de baritonul Vittorio Prato. La 47 de ani, artistul a sosit La București imediat după o serie de spectacole cu opera „Carmen” la Gran Teatro La Fenice din Veneția. Acolo a cântat alături de reputatul tenor român Ștefan Pop, aflat la debutul său ca Don José. Pe scena ONB, Prato a prezentat aria „Di Provenza il mar” din „Traviata” de Verdi. Partitura a fost interpretată liric și duios, cu o adresare plină de dragoste paternă venită dintr-un glas a cărui amploare crește pe măsura trecerii spre registrul acut.
A urmat soprana Jessica Ricci, în vârstă de 30 de ani. Muzicală, cu vocalitate de coloratură lirică potrivită pentru aria „Caro nome” din „Rigoletto” de Verdi, tânăra a oferit publicului un cânt elegant și delicat.
Tenorul Enea Scala si soprana Valentina Boi au completat afisul
Dar publicul a avut parte și de voci cu o greutate dramatică mult mai mare în a doua parte a spectacolului.
Tenorul Enea Scala are un istoric bogat pe scenele internaționale. În 2019 a cântat la Festivalul de la Macerata în rolul Ducelui de Mantua din „Rigoletto”, iar în 2025 a urcat pe scena Festivalului Rossini din Pesaro, ca Antenore din „Zelmira”. Acum, la 47 de ani, a demonstrat o progresie evidentă către vocalitatea liric-spintă. Artistul a reușit acest lucru prin interpretarea incisivă a recitativului „Oh! fede negar potessi” și pasional cantabilă a ariei „Quando le sere al placido” din „Luisa Miller” de Verdi.
Ce înseamnă asta concret pentru iubitorii de operă din sală? O demonstrație tehnică impecabilă, cu nuanțări expresive dolce și un frumos final contrastant. Registrul acut a fost mai întâi penetrant și apoi catifelat moale, adică „morbido cum spun italienii”.
Soprana lirică cu tendințe spinte Valentina Boi este deja cunoscută publicului din România. În 2022, la vârsta de 38 de ani, a cântat la Opera Națională Română din Cluj-Napoca în rolul Minnie, la premiera noii producții cu „Fata din Far West” de Puccini. Acum, la București, a ales pentru primele apariții un program mai lejer. A început cu aria „O mio babbino caro” din „Gianni Schicchi” de Puccini, având o bună expunere a pianissimelor. În compania lui Vittorio Prato, a continuat cu duetul „La ci darem la mano” din „Don Giovanni” de Mozart, reușind să creioneze o Zerlina rapid sedusă de cuceritorul Don.
Spre finalul concertului, Valentina Boi a cântat aria „Vissi d’arte” din „Tosca” de Puccini. Momentul a fost practic o rugă sobră, interiorizată și cu un registru central rotund de glas.
Un final grandios cu muzica lui Verdi si Puccini
E drept că un concert de acest nivel nu putea ocoli marile șlagăre ale muzicii clasice pe care publicul le așteaptă mereu.
Jessica Ricci și Enea Scala au interpretat un duet din „Elixirul dragostei”. Au intrat perfect în pielea personajelor, ca delicioasă Adina și șarmant Nemorino, fiind stăpâni pe zicerile donizettiene de specială ductilitate vocală. Cavatina „Largo al factotum” din „Bărbierul din Sevilla” de Rossini i-a revenit lui Vittorio Prato. Acesta a demonstrat agilități aflate câteodată în duel cu sonoritățile instrumentiștilor, dar a impresionat cu un Sol natural acut de încheiere practic infinit.
Apoi, Jessica Ricci a înfățișat o exemplară și grațioasă Musetta din „Boema” prin valsul „Quando m’en vo’”. Soprana a finalizat momentul cu rar folositul diminuendo al notei de Si natural înalt, expres notat de Puccini în partitură.
Era absolut clar că Enea Scala va cânta aria sa fetișă, „La donna è mobile” din „Rigoletto”.
În afara acompaniamentului pentru soliști, orchestra a interpretat pagini celebre din repertoriul universal (dirijată de Daniel Jinga, managerul general al instituției). Instrumentiștii au cântat uvertura „Forța destinului” de Verdi și Intermezzo din „Cavalleria rusticana” de Mascagni. Programul instrumental a inclus și uvertura „Bărbierul din Sevilla”, interpretată într-o lectură briliantă, care a stat ca mărturie a rodajului efectuat prin recenta premieră a operei rossiniene pe scena bucureșteană.
Evenimentul sărbătoresc de la București s-a încheiat cu celebrul Brindisi din „Traviata”, interpretat la unison de cei patru artiști italieni.
