Guvernul de la Berlin poartă negocieri avansate cu Statele Unite pentru a extinde producția de armament american direct pe teritoriul german. Discuțiile vizează în principal fabricarea de rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune Tomahawk și a interceptoarelor PAC-3 destinate sistemelor de apărare antiaeriană Patriot. Obiectivul principal este accelerarea reînarmării Europei și consolidarea cooperării transatlantice în domeniul apărării.
Presiunea pe industria americană și soluția germană
Autoritățile germane forțează obținerea unui acord de principiu chiar înaintea summitului NATO programat săptămâna viitoare la Ankara. Așa cum arată informațiile obținute pe surse diplomatice de Adevarul, reacția administrației americane și a industriei de apărare din SUA a fost mult mai favorabilă decât anticipau oficialii de la Berlin.
Iar motivul este unul pur pragmatic. Producătorii americani de armament se confruntă cu întârzieri importante în onorarea comenzilor și cu un deficit critic de componente esențiale. Războiul din Orientul Mijlociu și cererea masivă de muniții au epuizat rapid stocurile, presiunea fiind uriașă în special pe producția de motoare de rachetă cu combustibil solid.
Cifrele și termenele de livrare vorbesc de la sine.
Germania propune folosirea uneia dintre cele mai mari baze industriale din Europa (inclusiv sectorul auto aflat sub presiunea concurenței chineze) pentru a prelua o parte din această povară. Fabricarea echipamentelor mai aproape de beneficiari ar reduce drastic timpii de livrare. Într-o reacție oficială, Ministerul german al Apărării a confirmat că între companiile din industria de apărare din cele două țări există deja o cooperare „intensă și bine consolidată”.
Căutarea unor alternative de lovire la distanță
Dar de ce se grăbesc germanii exact acum? Guvernul condus de cancelarul Friedrich Merz analizează disperat opțiuni pentru a consolida capacitățile de lovire la mare distanță. Asta după ce Pentagonul a renunțat în luna mai la planul convenit inițial cu administrația Joe Biden de a desfășura în Germania un batalion echipat cu sisteme terestre capabile să lanseze rachete Tomahawk. Mutarea americană fusese gândită ca un răspuns direct la desfășurarea de avioane de luptă și sisteme de rachete rusești în regiunea Kaliningrad.
V-ați gândit ce înseamnă această vulnerabilitate europeană pentru țările de pe flancul estic? Când oficialii de la Berlin caută soluții de apărare, ecourile se simt direct la București. Până la urmă, amenințările Moscovei la adresa bazelor logistice care sprijină Ucraina (inclusiv cele din România, așa cum a amenințat recent traficantul rus de arme Viktor Bout) devin tot mai vocale. O capacitate de producție militară crescută în inima Europei ar însemna implicit livrări mult mai rapide pentru armata română și pentru ceilalți aliați din regiune.
Președintele Comisiei pentru Apărare din Bundestag, Thomas Röwekamp, a explicat urgența cu care se mișcă statul german. „Dacă există un sistem care oferă chiar și 80% din performanțele Tomahawk, atunci vom cumpăra un număr mai mare de rachete, chiar dacă sunt mai puțin sofisticate”, a declarat oficialul. El a subliniat că, în lipsa trupelor americane pe continent, Europa este obligată să găsească propriile soluții pentru descurajarea militară.
Obstacolele transferului de tehnologie secretă
Numai că planurile de pe hârtie se lovesc brutal de realitatea secretelor militare. Dincolo de optimismul negocierilor (care implică și discuții între filiala germană a producătorului european MBDA și compania americană Raytheon pentru o versiune terestră a rachetei Tomahawk), transferul de tehnologie rămâne un punct extrem de sensibil.
Deputatul german Bastian Ernst, membru al Comisiei pentru Apărare, a pus punctul pe i privind reticența Washingtonului de a ceda informații clasificate. „Nu cred că Statele Unite vor permite accesul la cele mai sensibile tehnologii și la proprietatea lor intelectuală. Tocmai acele tehnologii de care avem nevoie pentru a acoperi deficiențele capacităților noastre sunt considerate prea importante pentru a fi transferate”, a afirmat acesta.
Să fim serioși, industria de apărare știe deja că drumul va fi plin de blocaje. Armin Papperger, directorul general al Rheinmetall, recunoștea încă din luna mai că negocierile cu gigantul Lockheed Martin privind producția comună avansează mult mai lent decât se anticipa. Discuțiile s-au blocat repetat în detalii complexe legate de costuri, volume de producție și cedarea drepturilor intelectuale.
Noua arhitectură de securitate impusă de Washington
Inițiativa Berlinului reflectă o îngrijorare tot mai pronunțată la nivel european privind viitorul rol al Statelor Unite în apărarea continentului. Washingtonul își reevaluează constant prioritățile strategice, mutând o parte tot mai mare a resurselor militare către regiunea Indo-Pacific. Mai mult, președintele american Donald Trump ar urma să retragă și mai mulți militari SUA din Europa, obligând statele membre să preia controlul.
Europa trebuie să se adapteze din mers.
Oficialii europeni speră ca reuniunea din Turcia să clarifice aceste relații transatlantice, mai ales după summitul G7 unde Trump a adoptat o poziție evaluată de diplomați ca fiind mai favorabilă sprijinului pentru Ucraina. Statele Unite rămân profund implicate în industria europeană de apărare și încearcă să își mențină poziția dominantă pe piața echipamentelor militare, chiar dacă responsabilitățile de securitate se redistribuie.
Germania coordonează în aceste zile pregătirea unor memorandumuri și acorduri specifice privind producția și achizițiile comune de armament, documente care urmează să fie prezentate oficial pe masa negocierilor în cadrul summitului NATO de la Ankara.
