Situația umanitară din Liban se deteriorează rapid, cu aproape 1.100 de persoane ucise, dintre care peste 120 de copii, de la escaladarea conflictului regional pe 2 martie. Peste un milion de oameni au fost strămutați, în timp ce agențiile umanitare avertizează că atacurile israeliene par desprinse direct din manualul de tactici folosit în Gaza, putând constitui crime de război.
Zona tampon și modelul Gaza
Armata israeliană a invadat țara și plănuiește să ocupe fâșii din sud pentru a crea o „zonă tampon” de-a lungul graniței sale nordice. Mișcarea vine ca răspuns la cele aproape 5.000 de rachete, proiectile și drone lansate de Hezbollah spre Israel de la începutul conflictului. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a confirmat extinderea operațiunii pe 29 martie: „Am ordonat acum extinderea în continuare a zonei de securitate existente pentru a zădărnici în cele din urmă amenințarea invaziei și pentru a îndepărta tirurile de rachete antitanc de la granița noastră”.
Dar istoria pare să se repete, Israelul ocupând sudul Libanului între 1982 și 2000. Armata israeliană a transmis că operațiunea, denumită „Leul care Răcnește”, are ca scop protejarea civililor din nordul Israelului. „În ceea ce privește «zona tampon», desfășurarea trupelor IDF de-a lungul graniței de sud a Libanului a fost făcută pentru a oferi un strat suplimentar de apărare pentru locuitorii din nordul Israelului, pentru a continua prevenirea oricăror amenințări emergente și pentru a proteja împotriva oricăror încercări de infiltrare pe teritoriul Statului Israel”, a precizat armata, subliniind că „operează împotriva organizației teroriste Hezbollah, și nu împotriva Forțelor Armate Libaneze sau a civililor libanezi.”
Numai ca ministrul Apărării, Israel Katz, a fost mult mai direct. Acesta a declarat marți că a ordonat armatei să „accelereze distrugerea caselor libaneze din satele de la graniță pentru a zădărnici amenințările la adresa așezărilor israeliene, în conformitate cu modelul Beit Hanoun și Rafah din Gaza”.
Atacuri deliberate asupra medicilor
Dincolo de cifre, realitatea de pe teren este sumbră, mai ales pentru personalul medical. Peste 40 de lucrători sanitari au fost uciși de Israel, conform Ministerului Sănătății din Liban. Printre victime se numără doi paramedici tineri, Ali Jaber, de 22 de ani, și Joud Sleiman, de 16 ani, care și-au pierdut viața în timp ce se îndreptau spre o misiune de salvare în orașul sudic Nabatieh. Ambii purtau uniforme de paramedic, iar motocicleta lor era marcată clar ca ambulanță, cu girofaruri aprinse.
Organizația Mondială a Sănătății raportează 64 de atacuri asupra unităților medicale din Liban în ultima lună, iar cinci spitale sunt acum nefuncționale. V-ați gândit vreodată ce înseamnă asta pentru civilii rămași blocați în zonă?
În martie, un atac israelian asupra unui centru medical din Burj Qalaouiyah, la aproximativ 11 km de graniță, a fost descris de martori ca fiind „precum un cutremur”. Cel puțin 12 medici, paramedici și asistente care tocmai își terminau cina în interiorul centrului nu au supraviețuit.
„Vedem un model similar cu cel din Gaza”
Experții internaționali trag un semnal de alarmă. Numărul mare de lucrători medicali uciși este „extrem de îngrijorător”, spune Ramzi Kaiss, cercetător pentru Liban la Human Rights Watch. El susține că vedem „modele similare din Gaza, Cisiordania și din escaladarea anterioară din Liban în 2024”.
Kaiss este tranșant. „Legile războiului sunt clare: atacurile deliberate asupra civililor, inclusiv a personalului medical, sunt interzise și ar putea constitui crime de război.” El adaugă că „în ceea ce privește manualul de tactici din Gaza, există multe similitudini”, cum ar fi „disprețul flagrant față de protecțiile oferite de legile războiului, clar atât în declarațiile și amenințările emise de oficialii militari israelieni”, cât și „ordinele ample de strămutare” care au vizat 15% din țară.
Iar responsabilitatea este împărțită, crede Kaiss. „Statele care au finanțat Israelul [în timpul atacurilor sale asupra Gaza și a escaladării anterioare din Liban] nu au reușit să exercite suficientă presiune pentru a opri în mod mare sau eficient vânzările de arme și asistența militară către Israel, iar aceste încălcări au continuat cu impunitate totală.” Și guvernul libanez are „o obligație și un rol de jucat”, cum ar fi „acordarea jurisdicției CPI (Curtea Penală Internațională) pentru a investiga și a urmări penal crimele de război comise pe teritoriul libanez”.
Avertismentul este reluat și de Médecins Sans Frontières (MSF). Emmanuel Massart, coordonatorul medical de urgență al MSF în sudul Libanului, a declarat: „Vedem o similitudine cu ceea ce am văzut în ultimii doi ani și jumătate în Gaza: ordine ample de evacuare, strămutarea constantă a mii de familii și bombardarea sistematică a zonelor dens populate.”
Spitalele, ultimele sanctuare
Situația este deosebit de gravă în sud, pe care Israelul îl izolează de restul țării prin bombardarea podurilor peste râul Litani. Practic, o zonă de aproximativ 32 de kilometri este complet izolată.
totusi, spitalele și personalul medical continuă să funcționeze pentru a-i ajuta pe cei care nu pot fugi. „Aceste facilități au devenit sanctuare pentru cei mai vulnerabili”, spune Vincent Lovergine, coordonator de sănătate al Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR) în Liban.
Eforturile sunt uriașe.
„În orașele Bint Jbeil și Tebnine, CICR este în prezent singura organizație umanitară care sprijină spitalele locale. Livrăm provizii esențiale, inclusiv butelii de oxigen, combustibil, alimente, apă și consumabile medicale critice, pentru a susține ultimele facilități complet operaționale din zonă”, explică Lovergine. Unii medici și asistente s-au mutat de-a dreptul în spitale, deși asta îi expune unui risc și mai mare. „Într-un spital pe care îl sprijinim în Marjeyoun, asistentele și personalul locuiesc acum la fața locului alături de familiile lor strămutate, deoarece casele lor nu sunt sigure”, adaugă Lovergine. „După cum a mărturisit o asistentă, rămânerea în spital este singura modalitate de a asigura îngrijirea neîntreruptă a pacienților.”
