Iran: ultimatum sângeros pentru protestatari. 3 zile să se predea

Mesajul a fost transmis la televiziunea de stat chiar de șeful poliției iraniene, Ahmad-Reza Radan, într-o tentativă de a stinge definitiv furia populară. Ceea ce a pornit pe 28 decembrie ca un protest împotriva scumpirilor s-a transformat rapid într-o sfidare pe față a Republicii Islamice, aflată la putere din 1979, conform informațiilor AFP și Agerpres, citate de Digi24.

O „clemență” cu pistolul la tâmplă?

Oferta autorităților este, în cel mai bun caz, o iluzie. Ahmad-Reza Radan încearcă să facă o distincție între participanți, susținând că „tinerii care s-au trezit implicați fără să știe în revolte sunt considerați persoane induse în eroare, nu soldați inamici”. Acestora li s-a dat un termen de „maximum trei zile” să se predea, cu promisiunea că „vor fi tratați cu mai multă clemență”.

O mână întinsă? Sau o capcană cinică pentru a-i vâna pe opozanți? Greu de crezut în bunele intenții ale unui regim care, în paralel, amenință cu pedepse exemplare, liderii puterilor executivă, legislativă și judiciară promițând într-o declarație comună că îi vor „pedepsi decisiv” pe cei considerați instigatori.

Mii de morți și zeci de mii de arestări: Bilanțul unui masacru

În spatele discursurilor oficiale, realitatea este cruntă. Cifrele sunt de coșmar. În timp ce agenția iraniană Tasnim raportează circa 3.000 de arestări, organizațiile pentru drepturile omului avansează un număr de aproape șapte ori mai mare: 20.000 de persoane reținute. O prăpastie uriașă între propaganda regimului și informațiile care reușesc să iasă din țară.

La capitolul vieți pierdute, situația este și mai gravă. Amnesty International a descris represiunea drept un „masacru”. Un bilanț recent al ONG-ului Iran Human Rights, citat de Națiunile Unite, indică cel puțin 3.428 de protestatari uciși. Alte estimări, de la aceeași organizație, urcă bilanțul la peste 5.000, iar unele voci vorbesc chiar de cifre apocaliptice, de 20.000 de victime.

„Revolte teroriste” sau strigăt de disperare?

Pentru Teheran, lucrurile sunt simple. Manifestanții nu sunt cetățeni nemulțumiți. Sunt „teroriști” și „răzvrătiți”. Într-o declarație comună, șefii celor trei puteri din stat au promis pedepse dure pentru „instigatorii incidentelor teroriste”. Este narațiunea clasică a oricărui regim autoritar care refuză să-și asume propriile eșecuri economice și sociale.

Liderul suprem, Ali Khamenei, a dus discursul și mai departe. Deși a recunoscut că sunt „mii de oameni uciși”, a aruncat toată vina pe forțe externe. Pe cine? Pe Statele Unite și Israel, acuzate că i-au manipulat pe „răzvrătiți”. O retorică veche, menită să distragă atenția de la problemele reale care au scos oamenii în stradă: sărăcia, corupția și lipsa de libertate.

Iranul, sub o cortină digitală de fier

Cum să comiți un masacru departe de ochii lumii? Simplu. Tai internetul. Regimul a folosit această armă deja testată. Timp de unsprezece zile, comunicațiile au fost blocate aproape total, creând o pană de informații fără precedent. Acest blackout le-a permis forțelor de ordine să acționeze brutal, fără teama că imaginile atrocităților vor ajunge la presa internațională.

Abia duminică a fost restabilit parțial accesul, iar autoritățile au anunțat că internetul ar urma să revină treptat la normal săptămâna aceasta. O revenire controlată, cel mai probabil. După ce operațiunea de „curățare” a străzilor s-a încheiat, iar ultimatumul a fost lansat ca o lovitură de grație.