Marea Neagră conservă epave de peste 2.400 de ani. Ce se întâmplă la 100-150 de metri adâncime

Între 87 și 90% din volumul total al Mării Negre este anoxic, adică nu mai conține oxigen și include hidrogen sulfurat, potrivit Copernicus Marine Service, Nature și Marine Chemistry. Radio Vacanța descria zona, în 2024, drept „cea mai mare structură acvatică anoxică din lume”.

Oxigenul dispare relativ aproape de suprafață în larg

Anoxia începe la adâncimi mult mai mici decât ar sugera întinderea mării. În larg, oxigenul ajunge la zero între 100 și 150 de metri, iar pe marginea platformei continentale pragul coboară la 170-190 de metri, potrivit Copernicus Marine Service și INCDM „Grigore Antipa”.

Asta schimbă radical ce se întâmplă cu o navă scufundată. Sub acest prag, viața care distruge de obicei lemnul nu mai poate supraviețui, iar epavele rămân într-un mediu care funcționează ca un conservant natural pe termen foarte lung.

Stratul oxigenat s-a subțiat însă cu peste 40% față de anii ’70, iar ridicarea stratului anoxic este un proces continuu la 5 septembrie 2026, conform studiului Capet et al. din Nature Communications și datelor Copernicus 2024-2025. Monitorizarea acestui fenomen continuă și în 2026 prin date satelitare.

Epavele rămân întregi pentru că organismele care rod lemnul lipsesc

Sub 150-200 de metri lipsește Teredo navalis, organismul cunoscut drept viermele navelor, din cauza absenței oxigenului, arată University of Southampton și un studiu publicat în Biogeosciences. În mările oxigenate, acest organism este unul dintre principalii factori care distrug rapid structurile de lemn.

Lemnul se păstrează astfel aproape integral, inclusiv cu urme de daltă și sculpturi decorative. La adâncimi de peste 300 de metri se conservă și materiale organice fragile, precum pielea, frânghiile și oasele, reiese din studiul „In situ corrosion of metals in the deep Black Sea”.

Concentrația de hidrogen sulfurat ajunge la 9-10 mg/L la adâncimi de 1500-2000 de metri, respectiv 350-400 μmol/kg, conform măsurătorilor Argo Floats și GeoEcoMar. Mediul oprește viața care consumă lemnul, dar nu oprește toate reacțiile chimice.

Fierul continuă să se degradeze prin sulfidizare, cu formare de mackinawită și pirită, chiar și în mediul anoxic, potrivit GeoEcoMar și studiilor de metalurgie subacvatică. Cu alte cuvinte, lemnul poate rămâne remarcabil de bine păstrat, în timp ce piesele metalice se transformă chimic.

Expedițiile au găsit zeci de nave, inclusiv una grecească din jurul anului 400 î.Hr.

Expediția Black Sea MAP, desfășurată între 2015 și 2017, a documentat 65 de epave cu ajutorul unor vehicule operate de la distanță, inclusiv Surveyor Interceptor și Supporter, potrivit University of Southampton și Reach Subsea.

Cea mai veche epavă intactă identificată este o navă comercială grecească datată în jurul anului 400 î.Hr., ceea ce îi dă o vechime de peste 2.400 de ani. Nava se află la peste 2.000 de metri adâncime, adică mult sub limita la care oxigenul dispare complet.

Starea de conservare explică de ce Marea Neagră este tratată ca un muzeu subacvatic. Sunt încă vizibile catargul ridicat, cârmele și băncile pentru vâslași, iar amforele au fost găsite sigilate, păstrând conținut de vin, ulei sau măsline.

Subiectul a fost relatat și de nationalgeographic.com, iar potrivit bugetul.ro, această combinație dintre anoxie și adâncime face din Marea Neagră unul dintre puținele locuri unde nave antice pot fi găsite într-o stare pe care arheologii o văd foarte rar în alte mări.

Protecția legală se aplică deja, iar coordonatele epavelor nu sunt publice

Pentru patrimoniu, consecința practică este directă: epavele mai vechi de 100 de ani sunt considerate Patrimoniu Național conform Legii nr. 422/2001 și OG 43/2000. Protecția este întărită și de Convenția UNESCO, prin Legea 99/2007.

Orice descoperire aflată sub 200 de metri în Zona Economică Exclusivă aparține statului român. Asta înseamnă că astfel de bunuri nu intră în circuit privat și nu pot fi tratate ca simple obiecte recuperate de pe fundul mării.

Coordonatele exacte ale epavelor sunt păstrate secret de stat pentru a preveni jafurile, conform Hydro International. Măsura contează mai ales pentru siturile bine conservate, unde lemnul, amforele și alte obiecte organice pot fi extrase și pierdute definitiv din contextul arheologic.

Regulamentul UE 2026/266 este în vigoare din 1 ianuarie 2026 și reglementează pescuitul, fără să modifice protecția siturilor arheologice, potrivit Consiliului UE. Cu alte cuvinte, regulile de exploatare a mării nu schimbă regimul juridic al epavelor istorice.

Ce urmează este supravegherea unui strat care urcă și poate schimba zona de risc

Datele urmărite în 2026 arată două realități în același timp. Stratul anoxic continuă să protejeze epavele aflate la mare adâncime, dar subțierea cu peste 40% a stratului oxigenat față de anii ’70 arată că frontiera chimică a mării se mută.

De aici înainte, monitorizarea satelitară și măsurătorile marine rămân esențiale pentru localizarea și protejarea siturilor, în timp ce coordonatele epavelor continuă să fie ținute secret de stat, iar regimul de patrimoniu prevăzut de Legea 422/2001, OG 43/2000 și Legea 99/2007 se aplică în prezent.