Italia spune că semnarea acordului UE Mercosur ar fi prematură

Meloni a subliniat necesitatea unor garanții de reciprocitate pentru sectorul agricol italian înainte de a se putea avansa cu aprobarea acordului. Premierul a exprimat încrederea că aceste condiții ar putea fi îndeplinite la începutul anului viitor. În acest moment, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, se pregătește să călătorească în Brazilia pentru a semna acordul, care a fost încheiat în principiu în decembrie 2024.

Italia este al doilea mare exportator din Uniunea Europeană către țările Mercosur, beneficiind de pe urma accesului pe noi piețe pentru produse precum automobile, mașini industriale, vinuri și alimente de calitate.

În același timp, Franța și Polonia s-au alăturat Italiei în solicitarea amânării votului final al Consiliului UE. Franța, de exemplu, s-a opus acestui acord timp de ani buni, susținând că importurile din Mercosur ar crea o concurență neloială pentru fermierii locali. De asemenea, Polonia a exprimat o opoziție directă față de acord. Ministrul Agriculturii din Polonia, Stefan Krajewski, a afirmat că argumentele lor sunt solide și a solicitat altor state să se alăture acestei minorități de blocare.

Pentru a bloca acordul, este necesară opoziția a cel puțin patru state membre UE care să reprezinte 35% din populația blocului. Franța, Polonia, Ungaria și Austria sunt deja împotriva acestuia, iar Irlanda a exprimat îngrijorări cu privire la impactul asupra fermierilor de bovine. Bernd Lange, șeful Comisiei pentru Comerț a Parlamentului European, a declarat că, în cazul în care Italia nu își dă acordul, întregul proces se va opri. El a subliniat că țările din Mercosur își pierd răbdarea cu privire la acest acord.

Acordul comercial UE-Mercosur ar crea cea mai mare zonă de liber schimb din lume, acoperind o piață de aproximativ 780 de milioane de consumatori și reprezentând un sfert din produsul intern brut global. Acesta ar permite Uniunii Europene să exporte mai multe vehicule, mașini, vinuri și băuturi spirtoase către America Latină. În schimb, acordul ar facilita importul de carne de vită, zahăr, orez, miere și soia din America de Sud în Europa.

Comisia Europeană estimează că acest acord ar putea economisi companiilor europene aproximativ 4 miliarde de euro anual în taxe vamale. De asemenea, peste 350 de produse europene ar beneficia de protecție prin indicații geografice.

Pentru a proteja fermierii europeni, Comisia Europeană a propus un mecanism de salvgardare care permite suspendarea accesului preferențial pentru unele produse agricole din Mercosur dacă importurile cresc cu peste 10% sau dacă prețurile scad cu aceeași proporție. Parlamentul European a votat recent pentru înăsprirea acestor praguri, iar parlamentarii vor negocia cu guvernele UE pentru a ajunge la un compromis.

Franța a criticat aceste clauze de salvgardare, considerându-le insuficiente. Premierul francez, Sébastien Lecornu, a declarat că acordul în forma actuală este inacceptabil pentru interesele agricultorilor francezi.

Acordul cu Mercosur apare într-un peisaj de tensiuni comerciale globale. Administrația americană anterioară a impus tarife pe exporturile europene, iar competiția din partea Chinei a crescut pe piețele internaționale. Susținătorii acordului subliniază că Uniunea Europeană trebuie să diversifice partenerii comerciali. Un diplomat european a avertizat că dacă semnarea acordului nu se va realiza în curând, va fi prea târziu.

Până la 10.000 de fermieri din diferite țări europene, inclusiv Franța, sunt așteptați să protesteze la Bruxelles în timpul summitului liderilor UE. Protestele sunt o reacție la temerile legate de impactul acordului asupra agriculturii europene. Chiar dacă Ursula von der Leyen va reuși să semneze acordul în Brazilia, bătălia nu se va încheia aici. Parlamentul European va trebui să ofere aprobarea finală, probabil la începutul anului 2026.

Poziția Italiei în acest proces este crucială. Roma ar putea juca rolul de mediator între susținătorii acordului și cei care doresc să îl blocheze. Următoarele zile vor fi decisive pentru viitorul acestui acord comercial, negociat timp de un sfert de secol.