Lula și Flávio Bolsonaro se vor confrunta în turul al doilea al alegerilor din Brazilia, pe 25 octombrie

Flávio, fiul fostului președinte Jair Bolsonaro, a primit 56 de milioane de voturi în primul tur, potrivit The Independent.

Guilherme Casarões, profesor asociat de studii braziliene la Florida International University, consideră că Lula are șanse mici să răstoarne rezultatul. În analiza sa, publicată inițial de The Conversation și republicată de The Independent, el leagă votul de slăbirea sistemului politic construit după dictatura militară, cunoscut drept Noua Republică.

O victorie i-ar permite lui Flávio să schimbe echilibrul instituțional

Casarões estimează că aliații lui Flávio Bolsonaro ar urma să ocupe aproape un sfert dintre locurile din fiecare dintre cele două camere ale Congresului: Camera Deputaților și Senatul. El consideră că această reprezentare i-ar oferi candidatului o bază parlamentară pentru negocierea coalițiilor.

Dacă ar câștiga președinția, Flávio ar putea numi, în timpul mandatului, patru dintre cei 11 judecători ai Curții Supreme. Autorul vede aici diferența față de mandatul tatălui său: fiul ar avea posibilitatea să remodeleze instituțiile cu care Jair Bolsonaro s-a confruntat timp de patru ani.

Profesorul îl descrie pe Flávio drept un politician de carieră, moștenitor al numelui politic al familiei, care se confruntă cu mai multe acuzații de corupție. În interpretarea sa, candidatura continuă reacția împotriva sistemului politic din ultimul deceniu.

Pe plan extern, Casarões afirmă că Flávio dorește să devină aliatul preferat al lui Donald Trump în America de Sud. El apreciază că această orientare ar putea determina Brazilia să facă concesii Statelor Unite în privința unor resurse precum petrolul sau mineralele de pământuri rare, pentru a obține o poziție privilegiată în relația regională cu Washingtonul.

Lula a revenit la putere cu promisiunea de a apăra democrația

Lula a condus Brazilia în două mandate, între 2003 și 2010, și a revenit la președinție în 2023. Partidul Muncitorilor a guvernat aproape 18 dintre ultimii 24 de ani.

Promisiunea revenirii sale a fost salvarea democrației braziliene. Casarões susține însă că, în al treilea mandat, echilibrul dintre instituții era deja deteriorat: Congresul controla o parte mare a bugetului federal prin alocări cu destinație precisă și limita capacitatea președintelui de a-și aplica agenda.

Inițiativele lui Lula s-au blocat în mod repetat.

Casarões apreciază că economia a înregistrat creștere și un șomaj redus, fără ca aceste rezultate să se transforme într-o îmbunătățire vizibilă a vieții pentru majoritatea populației.

Siguranța publică, una dintre preocupările constante ale alegătorilor, a rămas în mare parte fără răspuns, susține autorul. El precizează însă că majoritatea atribuțiilor polițienești aparțin statelor componente ale Braziliei, ceea ce limitează intervenția guvernului federal.

După patru decenii de viață publică, Lula, în vârstă de 80 de ani, a devenit figura cea mai ușor de asociat cu Noua Republică. În lectura lui Casarões, nemulțumirea față de funcționarea sistemului s-a îndreptat astfel și împotriva președintelui, ajungând în unele cazuri la ostilitate personală.

Pactul democratic s-a construit după 21 de ani de dictatură

Noua Republică a apărut la mijlocul anilor 1980, după încheierea unei dictaturi militare de 21 de ani, și a fost consacrată prin Constituția din 1988.

• Acceptarea pluralismului și a diversității Braziliei ca parte a identității naționale.
• Stabilitatea economică, reducerea inegalităților prin programe sociale și extinderea participării populației la viața politică.

Timp de aproximativ 30 de ani, acest aranjament a produs rezultate inegale, dar concrete, arată profesorul: hiperinflația a fost ținută sub control, zeci de milioane de brazilieni au ieșit din sărăcie, iar puterea s-a transferat pașnic între cele două partide principale ale perioadei, Partidul Muncitorilor și Partidul Social Democrat Brazilian.

O parte a stângii identifică începutul destrămării pactului în destituirea fostei președinte Dilma Rousseff, în 2016. Casarões amintește interpretarea potrivit căreia îndepărtarea ei ar fi fost pusă la cale pentru a proteja structurile elitiste și corupte pe care noul sistem nu le înlăturase.

Jair Bolsonaro a contestat sistemul în care a trebuit să guverneze

Pentru Casarões, victoria lui Jair Bolsonaro la alegerile din 2018 a reprezentat un atac direct asupra angajamentelor democratice ale Braziliei. Deși petrecuse 28 de ani în Congres, Bolsonaro s-a prezentat drept un politician din afara sistemului.

El a promovat naționalismul creștin în locul pluralismului, a asociat negocierea consensului cu corupția elitelor și a promis reducerea intervenției statului în activitatea firmelor și în viața oamenilor, în numele libertății.

Odată ajuns la putere, a trebuit să negocieze cu parlamentarii, să respecte hotărârile instanțelor și să țină cont de guvernatori, care aveau propriile baze de susținere. Profesorul consideră că aceste constrângeri explică parțial dezamăgirea unei părți a electoratului său.

Jair Bolsonaro este încarcerat. Potrivit lui Casarões, după ce a pierdut alegerile din 2022 în fața lui Lula, fostul președinte ar fi plănuit o lovitură de stat pentru a rămâne la putere.

Autorul nu interpretează voturile primite de fiul său ca pe o respingere a democrației de către întregul său electorat. El distinge între cei nostalgici după o ordine autoritară, asociată cu o clasă de mijloc mai restrânsă și cu predominanța valorilor familiale creștine, și cei care își doresc o democrație mai puțin pluralistă, fiind nemulțumiți de răspunsurile oferite de actualul sistem.

Pentru a descrie această tranziție, Casarões invocă observația filosofului marxist italian Antonio Gramsci despre criză: „vechiul moare și noul nu se poate naște”.

În evaluarea profesorului, adversarii platformei lui Flávio, de la stânga și centru până la dreapta democratică, ar trebui să își adapteze strategiile interne și externe dacă acesta ar câștiga, întrucât vechiul pact instituțional nu le-ar mai oferi aceleași posibilități de revenire la putere.