Marea Britanie pierde anual până la 30 de miliarde de lire sterline din cauza deciziei de a părăsi Uniunea Europeană. Fostul ministru de Externe britanic, David Miliband, cataloghează ieșirea din blocul comunitar drept un act de sabotaj și cere actualului guvern laburist să refacă urgent legăturile cu continentul european.
Factura uriasa a iesirii din uniunea vamala
Cifrele vorbesc de la sine.
Scriind în cartea „The Brexit Effect” (semnată de Sir Anthony Seldon și publicată în serie), Miliband a cerut guvernului laburist să „ofere un nou impuls politic” pentru reconstruirea unor relații mai strânse cu Uniunea Europeană. Fostul oficial avertizează că Regatul Unit va plăti un preț și mai mare dacă nu acționează rapid pentru a repara rupturile economice.
Iar declarațiile sale nu lasă loc de interpretări. „Suferim în fiecare zi din cauza unei taxe împovărătoare impuse de Brexit. Estimările arată că faptul că ne aflăm în afara uniunii vamale costă între 0,5% și 1% din PIB, adică aproximativ 15, 30 de miliarde de lire sterline pe an. Pur și simplu nu ne putem permite să rămânem pe loc în aceste privințe”, a subliniat fostul ministru de Externe.
Iluzia controlului la granite si capcana regulilor europene
V-ați gândit vreodată că ieșirea din UE va rezolva automat problema migrației pentru britanici? Ei bine, lucrurile stau fix invers. Potrivit lui Miliband, noul statut al țării a complicat masiv situația expulzărilor.
„Să ne amintim că, atunci când eram membri ai UE, aveam dreptul să deportăm înapoi în țara europeană în care au pășit prima dată orice persoană care ajungea cu o ambarcațiune mică din Franța”, a scris Miliband. El susține ferm că obiectivul noului guvern nu ar trebui să fie ca Regatul Unit „să încerce să-și recâștige dominația pierdută”, ci să recupereze „claritatea morală și viziunea politică privind cine suntem și ce reprezentăm”.
Dar cum se raportează actuala putere la această criză? Într-o analiză publicată recent de Adevarul, se arată că relația Regatului Unit cu Europa a revenit direct în centrul atenției în interiorul Partidului Laburist. Premierul Keir Starmer a declarat deschis că legături mai strânse cu continentul vor fi o componentă centrală a guvernării sale, adăugând că Brexitul „i-a ținut pe tineri pe loc”.
Numai că strategia laburiștilor de a se alinia la anumite standarde europene, fără a participa la procesul de decizie, vine cu riscuri uriașe. Analiștii avertizează că Regatul Unit riscă să devină un simplu importator de reguli. Un exemplu clar este acordul sanitar și fitosanitar aflat în prezent în negociere. Acesta ar reduce teoretic barierele comerciale pentru produsele agricole, dar ar obliga Londra să respecte orbește reguli stabilite exclusiv la Bruxelles.
Peste jumatate dintre cetateni regreta decizia
Până la urmă, realitatea de la raft și din economie schimbă radical opțiunile politice ale oamenilor de rând. La un deceniu de la votul care a scos țara din blocul comunitar, 53% din cetățenii britanici susțin revenirea în UE. Nu vorbim doar despre o simplă apropiere economică prin piața unică, ci despre o întoarcere propriu-zisă la statutul de stat membru.
Sprijinul depășește 80% în rândul simpatizanților Partidului Laburist, Liberal Democrat și Verzilor. În schimb, alegătorii conservatori și cei ai formațiunilor pro-Brexit rămân mult mai rezervați, deși o minoritate semnificativă ar susține și ea o schimbare de direcție.
Cert e că un studiu realizat de organizația Best for Britain arată că majoritatea alegătorilor susțin acum relații mai apropiate cu UE, chiar și fără revenirea în structurile europene. Cercetătorii avertizează însă că această abordare de compromis ar putea genera nemulțumiri de ambele părți și ar redeschide dezbateri extrem de sensibile privind suveranitatea națională.
De la ieșirea efectivă din UE (produsă oficial în 2020), Regatul Unit s-a îndepărtat deja de zeci de reglementări europene, un detaliu tehnic care complică direct orice proces viitor de armonizare legislativă.
