Naveta angajaților din România ajunge la 24 de ore pe lună în București-Ilfov. Ce spune legea despre bani și timp

Angajații din România petrec astfel pe drum mai mult decât media europeană, deși parcurg cea mai scurtă distanță medie dintre cele 16 țări analizate. Studiul SD Worx indică o medie de 17 kilometri dus-întors, față de 45 de kilometri la nivel european.

Costul acestei navete rămâne, de regulă, la salariat. Aici intră combustibilul, biletele sau abonamentele de transport, parcarea, întreținerea și uzura autoturismului personal, pe lângă timpul consumat zilnic între domiciliu și locul de muncă.

Durata medie zilnică de 53 de minute plasează România pe locul al șaselea în clasamentul timpului petrecut pe drum, peste media europeană de 45 de minute. Pragul pe care angajații români spun că sunt dispuși să îl accepte este de 51 de minute pe zi.

La un program de cinci zile pe săptămână, această durată înseamnă aproximativ 4 ore și 25 de minute pe săptămână și aproximativ 17 ore și 40 de minute într-o lună de patru săptămâni.

În România, 63% dintre respondenți declară o navetă de 10-29 de kilometri dus-întors, față de 27% media europeană pentru aceeași categorie. Doar 47% dintre angajații români încheie drumul zilnic în mai puțin de 45 de minute.

Navetele foarte lungi sunt, de asemenea, mai frecvente în România decât la nivel european. Pentru 16% dintre respondenții din România, drumul durează cel puțin 90 de minute pe zi, față de 13% la nivel european, iar pentru 11% ajunge la minimum două ore.

În București-Ilfov, drumul zilnic ajunge la 73 de minute

În București-Ilfov, durata medie a navetei ajunge la 73 de minute pe zi, pentru o distanță medie de 16 kilometri dus-întors.

Pentru un program de cinci zile pe săptămână, naveta din București-Ilfov înseamnă aproximativ 6 ore și 5 minute pe săptămână și aproximativ 24 de ore într-o lună de patru săptămâni.

Mai mult de jumătate dintre respondenții din regiune, adică 51%, petrec cel puțin o oră pe zi pe drum. Pentru 33%, durata ajunge la minimum 90 de minute, iar 23% stau pe drum cel puțin două ore în fiecare zi.

În București-Ilfov, respondenții spun că ar fi dispuși să aloce zilnic navetei 63 de minute, cu aproape 10 minute sub durata medie efectivă de 73 de minute.

La nivel național, 38,2% dintre angajații români spun că și-ar dori să lucreze mai mult de acasă, față de 35,8% media europeană. În București-Ilfov, procentul ajunge la 47%.

Alți 48% dintre respondenții români ar prefera să lucreze de acasă în aceeași măsură ca în prezent, iar 13,7% și-ar dori să lucreze mai puțin de acasă.

La nivel național, 35% dintre angajații români consideră că pierd pe navetă timp important care ar putea fi folosit pentru muncă. În București-Ilfov, procentul ajunge la 43%.

Când este naveta considerată timp de muncă

În dreptul muncii, regula este diferită de percepția multor salariați. Elena Grecu, avocată, a explicat pentru Adevărul că deplasarea dintre domiciliu și un loc de muncă stabil nu intră, în mod obișnuit, în timpul de muncă.

„Codul Muncii califică drept timp de muncă orice perioadă în care salariatul prestează muncă, se află la dispoziția angajatorului și își îndeplinește sarcinile și atribuțiile, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau legislației în vigoare. În aceste condiții, timpul petrecut de salariat pe traseul dintre domiciliu și locul de muncă, respectiv dintre locul de muncă și domiciliu, nu poate fi calificat drept timp de muncă, iar angajatorul nu are obligația de a suporta costul navetei și nici alte astfel de obligații.”

Grecu a arătat pentru Adevărul că nici distanța dintre casă și serviciu nu schimbă, de una singură, această regulă.

„În jurisprudența CJUE este subliniat faptul că distanța care separă domiciliul de locul de muncă nu reprezintă un criteriu pertinent pentru a califica această perioadă drept timp de muncă, deoarece salariatul este în măsură să aprecieze în mod liber distanța care separă locul de muncă de domiciliul său, fie prin schimbarea domiciliului, fie prin alegerea unui loc de muncă mai aproape de domiciliul său.”

Excepția privește salariații care nu au un loc de muncă fix. Pentru aceștia, CJUE a stabilit că deplasarea zilnică de la domiciliu la primul client și de la ultimul client până la sediul angajatorului reprezintă timp de muncă. Elena Grecu a explicat pentru Adevărul:

„Fac însă excepție salariații care nu au un loc de muncă fix, în cazul cărora CJUE a statuat că timpul de deplasare pe care aceștia îl alocă deplasărilor zilnice de la domiciliu la locurile în care se află primul client, respectiv de la ultimul client până la sediul angajatorului, reprezintă timp de muncă, cu toate drepturile și obligațiile care decurg din această calificare.”

Pentru această categorie devin relevante durata normală a timpului de muncă, limita maximă de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, eventualele sporuri pentru munca suplimentară și respectarea repausului zilnic.

Ciprian Chiorean, Managing Director SD Worx România, spune că firmele nu pot controla traficul, dar pot reduce timpul pierdut prin flexibilitate, ore de începere adaptate, politici hibride clare, programe decalate, mai puține zile obligatorii la birou, transport organizat și beneficii de mobilitate.

În declarația publicată de Adevărul, Chiorean a arătat: „Naveta nu este doar o temă de infrastructură, ci și una care influențează direct experiența angajatului. Companiile nu pot controla traficul, însă pot reduce costul de timp prin flexibilitate, ore de începere adaptate, politici hibride clare și o mai bună corelare între prezența la birou și activitățile care beneficiază cu adevărat de colaborarea față în față. Datele arată că majoritatea angajaților nu cer eliminarea biroului, ci o organizare mai inteligentă a deplasărilor.”