Totul a început cu un simplu apel telefonic primit în urmă cu mai bine de 12 ani. Astăzi, soarta a aproape 6.000 de bărbați transferați de armata americană într-o închisoare din Irak atârnă de un fir de păr, iar printre ei se află și un tânăr care a declanșat o bătălie diplomatică uriașă.
Un apel de zece secunde
Jack Letts avea probleme severe de tulburare obsesiv-compulsivă când a plecat din Oxford spre Kuweit în 2014, pentru a studia limba arabă. Câteva săptămâni mai târziu, și-a sunat părinții. „Mamă, sunt în Siria”, i-a spus el lui Sally Lane. Tăcerea care a urmat a marcat începutul unui deceniu de agonie.
„A fost doar un apel telefonic de zece secunde”, povestește mama lui. Tatăl, John Letts, își amintește că a fugit spre casă, „îngrozit”.
„Eram îngroziți. Obișnuiam să dorm cu telefonul lângă pat, crezând că voi primi un apel în orice minut în care mi se va spune că nu a supraviețuit. A fost oribil”, adaugă Sally. „De atunci am tot țipat în gol.”
Cifrele sunt reci.
Tânărul a fost capturat de kurzi în 2016 și ținut în închisorile din Siria, fără a fi pus sub acuzare. „Toate acestea au distrus complet familia. Totul. Absolut totul”, explică mama sa. „Trebuie să mă gândesc la el în fiecare secundă. Este abuzat? Este torturat? Este bătut? Mintea lui mai este acolo? A trecut un deceniu.”
Condamnarea părinților
Dar coșmarul nu s-a oprit la granițele Siriei. Într-un reportaj detaliat publicat recent de Independent, aflăm că părinții au fost și ei târâți în justiția britanică, după ce au încercat să îi trimită fiului lor 223 de lire sterline în 2015, crezând că acesta fuge de militanți.
Procuratura l-a numit pe Jack „susținător Daesh” și „a prezentat dovezi de la martori și mesaje schimbate de Jack și părinții săi care arătau că aceștia știau că el avea opinii violente, extremiste, înainte de a-i trimite banii.” Poliția a recunoscut că este „natural” ca părinții să își ajute copilul, dar susține că i-a avertizat „să nu-i trimită bani sau riscă urmărirea penală”.
Cei doi au primit o condamnare de 15 luni de închisoare, suspendată pentru un an. John descrie situația ca pe un „proces prin procură pentru Jack”.
„Familia noastră a fost distrusă. Nu am putut sta în casa noastră. A cauzat probleme masive”, spune el. „Ți se spune că toată viața ta va fi distrusă. Afacerea ta îți va fi luată. Nu vei avea niciodată un cont bancar, nu vei mai putea călători niciodată. Viața ta este distrusă pentru că sunteți «teroriști».”
Fără cetățenie
Și lucrurile s-au înrăutățit brusc în 2019, când Marea Britanie i-a retras lui Jack cetățenia. Peste 200 de persoane au pățit același lucru din 2010 încoace. Ministerul de Interne a justificat măsura, explicând că legea permite acest lucru dacă este „propice binelui public”.
„Privarea de cetățenie este folosită pentru a proteja publicul britanic de unii dintre cei mai periculoși oameni, inclusiv teroriști și criminali organizați periculoși”, a transmis instituția. Părinților li s-a comunicat sec din partea guvernului britanic: „nu este problema noastră. Ne spălăm pe mâini de asta. Acum este o problemă canadiană”.
Până la urmă, nici Canada nu a preluat cazul. În noiembrie 2024, Curtea Supremă a refuzat audierea. „Curtea Supremă a spus că nici măcar nu va audia cazul. Am trecut prin întregul sistem judiciar și au refuzat chiar și să ne asculte apelul”, declară Sally.
E drept că autoritățile au o altă perspectivă. Ministerul de Externe britanic le-a trimis o scrisoare în care preciza că Jack „și, asa ca nu este eligibil pentru asistență consulară din partea Guvernului Regatului Unit”. Oficialii au subliniat clar: „Protejarea securității noastre naționale este prima prioritate pentru Guvernul Regatului Unit. De aceea, continuăm să colaborăm cu guvernele sirian și irakian, precum și cu alți parteneri, pentru a ne proteja interesele comune de securitate în regiune și pentru a asigura înfrângerea durabilă a Daesh.”
Pericolul din Irak
Iar mutarea recentă a prizonierilor schimbă complet datele problemei. În februarie, 5.704 persoane, inclusiv 10 cu legături cu Marea Britanie, au fost transferate din Siria în închisoarea centrală al-Karkh din Irak.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului Justiției din Irak, Ahmed Laibi, a confirmat că aceștia se confruntă cu acuzații grave, printre care „apartenența la organizația teroristă ISIS, desfășurarea de operațiuni criminale în interiorul sau în afara granițelor irakiene, apartenența la acest grup terorist, destabilizarea țării, distrugerea țesutului social și vărsarea de sânge irakian”.
Human Rights Watch a tras imediat un semnal de alarmă privind „încălcări bine documentate ale garanțiilor procesuale în procedurile de combatere a terorismului”. Sarah Sanbar, cercetător HRW, a explicat că deținuții sunt „expuși riscului de dispariție forțată, procese inechitabile, tortură, rele tratamente și încălcări ale dreptului la viață”. Ea a adăugat: „Victimele crimelor Isis merită o justiție autentică, iar asta necesită procese corecte pentru acuzați”.
Cine îl mai poate salva acum pe acest tânăr?
Când au cerut ajutorul Canadei, răspunsul a fost dur: „da, ne pare rău, nu putem interveni în procesul judiciar al Irakului”. Thida Ith, purtător de cuvânt canadian, a precizat că guvernul este „implicat activ cu autoritățile locale” și că „Siguranța și securitatea canadienilor rămân întotdeauna prioritatea maximă pentru guvernul Canadei, îndeplinind în același timp obligațiile legale necesare”.
Părinții sunt disperați. „Ne-am petrecut ultimii cinci sau șase ani încercând să ducem o campanie și încercând să supraviețuim fizic într-o lume în care nimeni nu te angajează pentru că ești etichetat drept terorist, tatăl lui Jihadi Jack, mama lui Jihadi Jack”, spune John. „Vrem doar ca fiul nostru să fie în viață și să fie eliberat, sau măcar să fie tratat corespunzător dacă a făcut ceva greșit. Dar se pare că am epuizat orice șansă pe care o avem de a ne ajuta fiul. Ca părinte, nu vei renunța să încerci să-ți ajuți copilul dacă poți. Nu pot nici măcar să am o masă caldă sau un duș cald fără să mă simt vinovat.”
Ultima dată l-au văzut într-un documentar canadian filmat în 2024. „A fost un adevărat șoc să-l vedem în acel documentar. Era ca o altă persoană. Îmbătrânise 30 de ani. A fost groaznic”, își amintește Sally. „Mintea lui mai este acolo? Se uită la un perete de nouă ani.”
Pentru tatăl său, transferul este o condamnare. „Ce s-a întâmplat în închisorile irakiene este îngrozitor. Înseamnă mai multă tortură pentru Jack. Și acum, războiul [cu Iranul].”
Familia Letts continuă să spere, deși Sally recunoaște că au stat „țipând în gol timp de doisprezece ani”. Ea trage un ultim semnal de alarmă: „Suntem într-o lume suprarealistă în care cetățeni britanici și cetățeni canadieni sunt pe cale să fie executați și toată lumea ridică din umeri colectiv. Nu mai știu ce să fac. Trebuie să își asume responsabilitatea de a-și proteja cetățenii de tortură și moarte și de pedeapsa cu moartea. Și dacă nu pot face asta, la ce folosesc?”. În tot acest timp, cei 5.704 deținuți așteaptă deciziile judecătorilor din Bagdad.
