O firmă deținută 90% de nemți, a furnizat chimicale pentru otrava lui Navalnîi

Savanții din spatele armei chimice

În centrul operațiunii se află cercetătorii Igor Iurievici Babkin și Serghei Evghenievici Gălan, ambii angajați la NPO NC „Signal”. Deși au publicat articole despre epibatidină, majoritatea lucrărilor lor sunt clasificate. Nu e de mirare, având în vedere că teza de doctorat a lui Babkin a avut ca temă „Efectele armelor speciale”.

Un chimist rus a explicat, sub protecția anonimatului, contextul acestor cercetări. „Epibatidina face parte din familia azanorbornanilor, pe care Babkin i-a studiat încă din anii ”90. Această cercetare a început la Academia Militară de Protecție Chimică, unde astfel de substanțe erau analizate intensiv.” Iar când jurnaliștii au încercat să obțină un răspuns de la Babkin, acesta a evitat să ofere clarificări.

O firmă germană, piesa cheie în sinteză

Pentru a produce otrava, laboratoarele rusești aveau nevoie de reactivi chimici specifici. Și aici lucrurile devin de-a dreptul șocante. O investigație a urmărit lanțul de aprovizionare și a descoperit că una dintre firmele cheie este „ABCR Hemi Rus”, o companie deținută în proporție de 90% de firma germană abcr GmbH. Managerii acestei filiale rusești au avut contacte frecvente cu personalul de la „Signal”, inclusiv cu Babkin.

V-ați fi gândit vreodată la așa ceva?

Unul dintre reactivii cruciali, considerat un „marker” esențial pentru sinteza epibatidinei, este 1,8-diaza-biciclo[5.4.0]undec-7-en. S-a confirmat că managerii „ABCR Hemi Rus” discutau regulat cu cercetătorii de la „Signal” implicați direct în dezvoltarea substanțelor toxice.

Rețeaua secretă a chimiștilor ruși

Pe lista colaboratorilor apare și Igor Viktorovici Zavarzin, șeful Laboratorului de Chimie a Steroizilor dintr-un alt institut de cercetare. Deși Zavarzin a negat orice implicare directă în program, documentele arată o cu totul altă realitate. Acesta a fost co-autor la mai multe articole științifice alături de Babkin și a avut convorbiri telefonice regulate cu membrii echipei „Signal”.

Aşadar, o rețea complexă de oameni de știință, instituții de stat și companii (unele cu capital european) a fost implicată în dezvoltarea și producția substanței care i-a adus sfârșitul lui Alexei Navalnîi.