Biroul ONU pentru drepturile omului a documentat 664 de cazuri de violență sexuală comise de forțele ruse în Ucraina din februarie 2022. Cifrele oficiale acoperă prizonieri de război și civili reținuți, însă zeci de mii de victime riscă acum să rămână fără asistență medicală și psihologică din cauza tăierilor masive de fonduri.
Mărturii din camerele de tortură
Jacqueline Mahon, reprezentanta UNFPA în Ucraina, a relatat experiența unui bărbat întâlnit anul trecut la Kiev. Acesta a fost torturat crunt în captivitate. Anchetatorii i-au fixat electrozi pe organele genitale și l-au electrocutat sub pretextul unui test cu detectorul de minciuni, amenințându-l direct că îl vor lăsa steril.
„Nu venise să-și povestească calvarul. Venise să insiste că și bărbații sunt supraviețuitori ai acestei violențe, cu răni și nevoi, inclusiv pentru sănătatea lor, care sunt prea ușor trecute cu vederea”, a explicat oficialul.
Dincolo de abuzul fizic, teroarea psihologică a lăsat urme adânci. Prin pereții celulei, bărbatul auzea femei amenințate cu violul în grup și țipete din timpul torturii, fără să știe vreodată dacă printre victime se afla soția sau o prietenă.
„O amenințare la adresa unei persoane îi poate bântui pe toți cei obligați să o audă. Un atac asupra unui prizonier marchează o celulă întreagă, o familie întreagă, un oraș întreg”, a transmis reprezentanta UNFPA.
Cifrele vorbesc de la sine.
Cifrele reale și eforturile de recuperare
Într-o analiză publicată recent de Euronews, experții estimează că pentru fiecare caz documentat oficial ar putea exista între zece și douăzeci de victime care nu au vorbit niciodată despre abuzuri.
Și totuși, statul ucrainean a refuzat să aștepte finalul conflictului pentru a acționa. Parlamentul a adoptat o lege (o decizie rară în plin război) care garantează reabilitare gratuită și reparații urgente pentru victimele acestor atrocități. Împreună cu guvernul și organizațiile conduse de femei, UNFPA susține centre de asistență și un program de reabilitare de două săptămâni, unde familiile învață să locuiască din nou sub același acoperiș.
E drept că războiul de la granițele noastre distruge vieți zilnic, dar aceste centre încearcă să repare trauma. O participantă care suferea trei sau patru atacuri de panică pe zi a învățat să le gestioneze până la finalul taberei de recuperare. În regiunea Zaporojie, o rețea a supraviețuitorilor a semnat un acord direct cu administrația locală pentru finanțarea recuperării din bugetul regional.
Criza fondurilor lovește direct în pacienți
Dar cine ajută victimele când banii dispar?
Majoritatea victimelor documentate oficial în Ucraina sunt bărbați capturați sau torturați în zonele ocupate temporar. Numai că infrastructura care îi tratează a fost construită aproape exclusiv de organizații conduse de femei.
Acum, fondurile pentru aceste grupuri se prăbușesc. Datele arată că în anul 2026, aproape patru din cinci organizații ucrainene de femei au raportat tăieri masive de fonduri. Două treimi dintre ele au deja liste lungi de așteptare sau pur și simplu refuză pacienți la ușă.
Până la urmă, matematica e cruntă. Aproximativ 63.000 de persoane vor pierde accesul la suport în acest an.
„Tăiați finanțarea organizațiilor de femei și îi abandonați pe toți cei la care ajung acestea”, a avertizat Jacqueline Mahon.
Bărbatul torturat la Kiev conduce în prezent o rețea a bărbaților care au supraviețuit captivității, structură care strânge dovezi pentru a asigura tragerea la răspundere a vinovaților în fața justiției.
