În culisele politicii românești se conturează un scenariu care la prima vedere pare șocant: o alianță între PNL și AUR. Deși dreapta europenistă clamează reflex că „AUR e pericol”, aceiași liberali par să pregătească terenul pentru un viitor radical, de inspirație trumpistă, finanțând deja generos campania unor figuri precum Călin Georgescu.
Obscenitatea ca politică externă
Sunt delicioși indignații de ultima clipă, cei care au descoperit abia recent că Donald Trump este nefrecventabil. Până mai ieri, mulți strigau că trebuie adorat, iar unii chiar țipau că Trump „e-al nostru”. Adevărul este că obscenitatea lui Trump nu e o noutate, ci doar o formă mai directă a politicii americane din ultimele decenii. El doar spune pe șleau ceea ce alții ambalau diplomatic. Așa vorbește Trump cu aliații. Iar cu inamicii vorbește în termeni de „vă radem civilizația”.
E drept că pare vorbărie de TikTok, numai că acest tip are și alte butoane decât „like” și „share”. Logica este similară cu cea a lui Netanyahu și a apropiaților săi, care vorbesc deschis despre raderea de pe fața pământului a unor popoare, fiind susținuți pentru asta de o parte a societății israeliene.
Reacția ipocrită a liderilor europeni
Acum, liderii europeni fac concurs de strâmbat din nas la adresa lui Trump și Netanyahu. Dar v-ați gândit vreodată dacă lideri precum Macron, Merz sau von der Leyen sunt cu adevărat împinși de electorat către o îndepărtare fermă sau către sancțiuni pentru Israel? Răspunsul este nu. Deocamdată nu există forțe politice semnificative care să preia aceste nemulțumiri populare.
Criza NATO este cât casa.
Și totuși, Mark Rutte ne explică la fiecare ocazie despre importanța de a fi bălăcărit de Trump. Nu era greu de văzut unde se ajunge încă de pe vremea când se hlizeau alde Băsescu și Victoria Nuland (cunoscut pion al industriei americane de armament). Nici politicile lui Hillary Clinton, care au tensionat la maximum relația europenilor cu Rusia și au creat haos în Libia, nu ar trebui uitate.
Trumpismul balcanic și politica internă
În România, lucrurile stau puțin diferit, dar mecanismul e același. Faptul că nu ne mobilizăm să producem lideri mai buni vine din decenii de anti-politică, în care lumea a ajuns să creadă că totul e aranjat de cabale de pe Wall Street și că ei nu pot schimba nimic, pentru că „așa vor ei”. Pe acest fond s-au ambalat și toți susținătorii curentului „georgist”, care, în esență, promovează un trumpism balcanic: taxe puține și o junglă avantajoasă pentru bogați.
Pe de altă parte, circulă obsesiv teama de PSD. Toată lumea se plânge de PSD, ba chiar și PSD-ul se plânge de PSD. Deși avem nenumărate exemple de corupție și de la celelalte partide, tot „ciuma roșie” rămâne răul suprem. Acum, Nicușor Dan este diabolizat pentru că ar fi un fel de „pesedist” sub acoperire.
PNL și AUR, o alianță pregătită din timp
De vreun an, unii urlă despre pericolul unei alianțe PSD-AUR. Numai că, hai să fim serioși, dacă era așa ușor, PSD o făcea deja. Problema e că social-democrații simt că ar juca o carte distrugătoare pentru ei. Știți cu cine merge mai bine AUR? Merge perfect cu dreapta asta europenistă care se preface indignată.
Nu ar fi deloc de mirare să vedem într-un an un Simion pus pe linie moartă, iar „uriașa carcasă AUR să fie preluată de aceiași șmecheri liberali, experți în afacerile public-privat”. Până la urmă, liberalii sunt cei care au băgat cei mai mulți bani în campania lui Georgescu. Nu au făcut-o din prostie, ci pentru că își pregăteau viitorul măreț radical și trumpist.
Dacă nu vom reuși să împingem lideri noi în față cu discursuri pe bune critice, ne merităm soarta. Da, are și poporul responsabilități.
